În prezentul studiu, este analizată apariția, evoluția și codificarea instituției Zonei Economice Exclusive ca una dintre cele mai noi și mai importante instituții ale dreptului internațional public, în general, și a dreptului maritim internațional public, în special. Sunt cercetate principalele teorii prin care a fost fundamentată necesitatea ZEE, iar mai târziu și reglementată prin Convenția Unică a Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării, adoptată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982. În concluzie, se demonstrează că instituția ZEE a fost imediat implementată eficace în practica națională a majorității statelor riverane, respectându-se prevederile Convenției privind întinderea ZEE până la limita de 200 mile marine, și drepturile, obligațiile și libertățile de care se bucură în ZEE statele riverane și toate celelalte state ale lumii.
