In prezentul studiu este examinată infracţiunea de neglijenţă în serviciu care a provocat alte urmări grave (lit.b) alin.(2)art.329 CP RM). Sunt scoase în evidenţă problemele teoretico-practice create de semnul constitutiv „alte urmări grave”.
Se observă că practica judiciară în materia infracţiunilor de neglijenţă în serviciu este neuniformă în ceea ce priveşte stabilirea conţinutului semnului „alte urmări grave”,
faptdictat de caracterul evaziv, neclar şi ambiguu al respectivului semn. Semnul constitutiv „alte urmări grave” (înscris la lit.b) alin.(2) art.329 CP RM) creează condiţii propice pentru
instaurarea liberului arbitru, destinatarul legii penale fiind pus în situaţia de a „ghici” sub imperiul cărei norme de
incriminare ar putea cădea comportamentul său.
Se ajunge la concluzia că sintagma„alte urmări grave” din textul lit.b)
alin.(2) art.329 CP RM necesită a fi substituită cu una care să indice urmări prejudiciabile exacte, clare şi previzibile.
