În contextul proceselor penale, rolul martorilor deseori este esențial pentru stabilirea adevărului și garantarea unei judecăți corecte. Totuși, în anumite circumstanțe, identificarea publică a martorilor poate pune în pericol securitatea acestora, mai ales în cazurile de crimă organizată sau terorism. Astfel, întrebarea privind admiterea probelor furnizate de martori anonimi devine una crucială, mai ales din perspectiva drepturilor fundamentale ale persoanei. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost chemată să se pronunțe asupra echilibrului delicat între protejarea identității martorilor și asigurarea unui proces echitabil, în conformitate cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului. Articolul de față își propune să analizeze viziunea CEDO asupra admisibilității probelor martorilor anonimi, investigând criteriile și principiile relevante pe care instanța le aplică pentru a proteja atât dreptul la un proces echitabil, cât și interesele legitime ale statelor în combaterea criminalității.
