Consumarea infracțiunii este unul dintre cele mai importante aspecte
ale raportului juridic de drept penal, fără de care este imposibilă determinarea momentului consumării infracțiunii,precum și al demarării
curgerii termenului de prescripție în materie penală. Prescripţia constituie o sancţiune pentru aparatul represiv al statului care nu a manifestat diligenţa
necesară îndeplinirii complete a actului de justiţie şi,în acelaşi timp,
un beneficiu acordat de legiuitor persoanei car a săvârşit o faptă antisocială, dacă odată cu trecerea timpului nu a mai încălcat niciodată ordinea de drept. Din raţiuni de
politică penală, prescripţia apare ca o instituţie cu caracter de aplicaţie generală care operează întotdeauna obligatoriu urmând să fie invocată şi aplicată din oficiu.
