Vinovăţia penală reprezintă o disensiune dintre preceptul incriminării actelor de diversiune prevăzute la art. 343 CP RM, respectiv la art.163 CP al României, şi conduita concretă a subiectului, constituind o reflecţie a voinţei subiective. În tendinţa de apărare a relaţiilor sociale proteguite prin aceste incriminări, statul intervine faţă de subiect în scopul restabilirii ordinii de drept violate, intervenţie care pe departe nu se înfăţişează ca un procedeu automat. Există condiţii care
prefigurează efectele nerespectării preceptului incriminării. Iată de ce, este absolut necesar a stabili particularităţile subiectului infracţiunii, care, în calitatea sa de element al componenţei infracţiunii, este inseparabil de anumite semne care au şi constituit obiectul demersului nostru ştiinţific în prezentul studiu.
