În trecut, puţin relevantă şi controversată, calitatea mediului a devenit un aspect foarte important al drepturilor omului şi, în prezent, din ce în ce mai mult un drept fundamental cu statut propriu şi independent. Fiind un drept de ultimă
generaţie, dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic s-a dovedit a fi cel mai rapid în evoluţie din generaţia sa, în ceea ce priveşte garantarea şi efectivitatea lui pe calea justiţiei. În acest sens, se poate observa şi constituţionalizarea lui la nivelul statelor în numai câteva decenii, favorizând dezvoltări corespunzătoare în plan regional şi internaţional. În acelaşi timp, apariţia problemel
or ecologice globale (efectul de seră, schimbările climatice, diminuarea stratului de zon
etc.) a contribuit la consolidarea statutului său de drept fundamental şi de drept la supravieţuire al omenirii.
