Existența statului, ca subiect de drept internațional, este condiționată de întrunirea unuia dintre elementele sale de bază – suveranitatea. Competențele teritoriale ale statului reies anume din calitatea de suveran pe care o deține statul și care-i conferă o putere juridică de a cunoaște un fapt, de a legifera asupra anumitor domenii, de a lua o decizie, de a face un act, de a îndeplini o acțiune. Prezentul articol este dedicat studiului modalităților de dobândire a competențelor teritoriale ale statului, prin prisma evoluției istorice, precum și din perspectiva practicii internaționale.
