Facultatea de Chimie şi Tehnologie Chimică / Faculty of Chemistry and Chemical Technology

Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/5

Browse

Author: search.filters.author.Gonța, MariaSubject: search.filters.subject.amoxicillin

Search Results

Now showing 1 - 3 of 3
  • Thumbnail Image
    Item
    Oxidarea eterogenă cu TiO2 a amestecului de antibiotice și antiinflamatoare din soluție apoasă [Articol]
    (CEP USM, 2024) Gonța, Maria; Mocanu, Larisa; Matveevici, Vera
    În ultimii ani, problema poluării surselor de apă cu preparate farmaceutice din diferite grupe și metaboliții acestora a devenit actuală în întreaga lume. În prezent, soluția la problema îndepărtării complete a reziduurilor de substanțe farmaceutice și a altor substanțe din apele naturale este asociată cu utilizarea proceselor oxidative avansate (aOPs). În lucrarea dată au fost studiate modele cinetice de oxidare/mineralizare heterogenă a unui amestec de medicamente (amoxocilină (aMX), cefalexină (CFl), diclofenac de sodiu (DCF)) la iradierea cu raze uV în prezența dioxidului de titan. Procesul de oxidare a fost studiat prin metode spectrofotometrice după variația concentrației substanțelor medicamentoase (sM) individuali, cât și după concentrația totală a substanțelor organice prin determinarea valorilor CCOCr. În procesul de fotooxidare/mineralizare heterogenă a sM au fost determinate concentrațiile optime de TiO 2, în prezența și absența peroxidului de hidrogen,stabilindu-se astfel, raporturile optime dintre oxidant și catalizatorilor.
  • Thumbnail Image
    Item
    Optimizarea procesului de oxidare catalitică a contaminanților emergenți farmaceutici (amoxicilina) în soluție apoasă [Articol]
    (US Cahul, 2020-06-05) Mocanu, Larisa; Duca, Gheorghe; Gonța, Maria; Matveevici, Vera; Porubin-Schimbător, Veronica
    Acest articol descrie un studiu de oxidare al amoxicilinei cu reagentul Fenton în mediul acid. Deoarece aceste reziduuri medicamentoase sunt ne-biodegradabile, oxidarea catalitică ar putea fi o alternativă de tratament foarte eficientă. Obiectivul principal al acestei cercetări a fost optimizarea parametrilor ce influențează procesul de oxidare al AMX. Au fost realizate mai multe studii experimentale pentru a determina efectul degradării/ mineralizării și concentrațiile optime de H2O2 și catalizator. Concentrațiile inițiale ale substanțelor reactante au fost variate în intervalul: 0,01 – 0,3 mM pentru Fe (II) și 1 – 5 mM pentru H2O2. PH-ul a fost ajustat la valoarea 2,2 utilizând H2SO4 de 0,1 N. În rezultatul cercetărilor de laborator, s-a constatat că raportul dintre Fe2+: H2O2: AMX este de 1:10:2. S-a ajuns la concluzia că efectul de răspuns al fiecărei variabile independente depinde de valoarea celeilalte, datorită existenței interacțiunilor încrucișate. Astfel, oricare dintre parametrii studiați ar putea influența pozitiv sau negativ degradarea amoxicilinei. Ca urmare a procesului de optimizăre al parametrilor fizico–chimici, s-a obținut că rata maximă de mineralizare/ oxidare a amoxocilinei a fost de 99%, iar rata de degradare a AMX– 88%.
  • Thumbnail Image
    Item
    Optimizarea procesului de oxidare catalitică a amoxicilinei în soluții apoase [Articol]
    (CEP USM, 2020) Mocanu, Larisa; Gonța, Maria; Matveevici, Vera
    În articol sunt prezentate rezultatele investigației proceselor de oxidare a amoxicilinei cu reagentul Fenton în mediul acid. Reziduurile medicamentoase sunt nebiodegradabile; astfel,una dintre metodele de tratare a apelor reziduale este oxidarea catalitică. Obiectivul principal al acestei cercetări rezidă în optimizarea parametrilor fizico-chimici ce influențează procesul de oxidare a am oxicilinei (AMX). Au fost realizate mai multe studii experimentale pentru a determina efectul degradării/mineralizării și concentrațiile optime de H2O2 și de catalizator(reagentul Fenton). Concentrațiile inițiale ale substanțelor reactante au fost variate în intervalul: 0. 01 –0. 3 mM pentru Fe (II) și 1 –5 mM pentru H2O2. Oxidarea catalitică a AMX s-a realizat la valaorea pH-ului care a fost ajustatăla valoarea 2,2. În rezultatul cercetărilor de laborator s-a constatat că raportul optim dintre Fe2+:H2O2: AMX este de 1:10:2. S-a ajuns la concluzia că efectul de răspuns al fiecărei variabile independente depinde de valoarea celeilalte, datorită existenței interacțiunilor simultane. Astfel, oricare dintre parametrii studiați ar putea influența pozitiv sau negativ degradarea amoxicilinei. În rezultatul procesului de optimizare a parametrilor fizico–chimici,la oxidarea catalitică a AMXs-a obținut că rata maximă de mineralizare/ oxidare a amoxicilinei a fost de 96%, iar rata de degradare a AMX –de 90%.