Facultatea Psihologie, Ştiinţe ale Educaţiei, Sociologie şi Asistenţă Socială / Faculty of Psychology, Educational Sciences, Sociology and Social Work
Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/13
Browse
7 results
Search Results
Item Strategii specifice învățării și educației nonformale a adulților(CEP USM, 2023) Șevciuc, Maia; Reaboi-Petrachi, VioricaÎn acest articol sunt elucidate influențele educației nonformale din perspectiva strategiilor specifice învățării și educației. Învățarea și educația nonformală a adulților este considerată un proces continuu de oportunităţi flexibile de învăţare, esenţial pentru a sprijini competitivitatea în contextul unei economii globale a cunoaşterii bazată pe tehnologie. Educaţia nonformală este alternativa învăţământului public, înregistrând o evoluţie durabilă, începând cu primele cercuri, academii populare şi finalizând cu programe instituţionale finanţate de Uniunea Europeană. Caracteristicile de bază ale învăţării adulţilor completează paleta cu indicații concrete pentru desfășurarea eficiență și activă a procesului în context nonformal. În același context strategiile de educaţie nonformală contribuie la dezvoltarea abilităților adulților în a-şi organiza activ propriul proces de învăţare.Item ROLUL ŞI POSIBILITĂŢILE FORMATOARE ALE EVALUĂRII ÎN PROCESUL DE INSTRUIRE BAZAT PE REALIZAREA DE PROIECTE(Centrul Educaţional PRO DIDACTICA, 2017) Dandara, OtiliaEvaluarea este una dintre ipostazele instruirii, conectată direct la procesul de învăţare şi predare. Din punctul de vedere al rolului educaţiei în societate, învăţarea este determinantă, deoarece asigură realizarea scopului educaţiei: pregătirea pentru integrarea socială şi profesională, dar nu putem diminua rolul predării şi, mai ales, al evaluării, care asigură conexiunea inversă internă şi externă şi îndeplinește multiple funcţii. Designul unui proces didactic este influenţat de paradigmă, model educaţional care reclamă ajustarea într-un anumit mod a relaţiei dintre predare, învăţare şi evaluare. În condiţiile actuale, se impune ca eficient modelul constructivist-social, care realizează conexiunea dintre realitate şi învăţare, fapt ce necesită aplicarea anumitor strategii, precum proiectul: în cadrul acestuia, evaluarea poate fi realizată prin modalităţi care pun în valoare implicarea celui ce învaţă.Item CONEXIUNE ȘI CONTINUITATE ÎN ORGANIZAREA PROCESULUI DE INSTRUIRE ÎN ȘCOALA SUPERIOARĂ(CEP USM, 2018) Repida, Tatiana; Paiu, Mihail; Țurcanu, CarolinaÎn articol este argumentată abordarea realizării interconexiunii și continu ității procesului didactic (componenta Metodologia de predare-învățarea) în învățământul superior.Accentul este plasat pe aplicații în cadrul cursurilor și seminarelor, pe învățare prin proiecte, pe utilizarea Tehnologiilor Informaționale și Comunicaționale (TIC) în procesul didactic.Se analizează opiniile studenților referitor la rolul pe care îl au metodele de predare-învățare în programul de studii universitare.Item ORGANIZAREA PROCESULUI DIDACTIC ÎN ŞCOALA SUPERIOARĂ DIN PERSPECTIVA CONEXIUNII ŞI CONTINUITĂŢII METODOLOGIEI DE PREDARE-ÎNVĂŢARE(CEP USM, 2017) Repida, Tatiana; Paiu, Mihail; Țurcanu, CarolinaÎn articol sunt analizate opiniile studenţilor privind procesul de instruire în învăţământul superior, referitor la metodologia predării-învăţării. Studiul realizat empiric denotă că continuitatea în aplicarea metodologiei didactice constă în conștientizarea de către cadrele didactice a caracterului dinamic al metodologiei instruirii: diversificarea și combinarea strategiilor didactice în raport cu profilul de pregătire a specialiștilor, finalitățile/competențele, conținuturile, caracteristicile individuale ale studentului, experiențele acumulate, condițiile în care se desfășoară procesul educațional.Item CONSIDERAŢII PSIHOPEDAGOGICE ASUPRA MOTIVAŢIEI PENTRU ÎNVĂŢARE(CEP USM, 2017) Asla, IbrahimÎnvăţarea şcolară este o activitate planificată, un model de acţiune dinamică, un plan de acţiune,prin care se reconstruieşte şi se dezvoltă sistematic cunoştinţe, idei şi moduri care ne ajută să fundamentăm, să examinăm şi să validăm adevăruri. Este activitatea de organizare şi autoorganizare a experienţei, de construcţie şi reconstrucţie a personalităţii elevului, de formare şi autoformare a propriei individualităţi bio-psihosocio culturale. La rândul ei, motivaţia este şi rămâne o problemă importantă atât pentru profesorul care se confruntă cu situaţii benefice, cât şi pentru elevul care este motivat să înveţe şi are resurse energetice şi obiective clare, întrucât este pus să găsească instrumentele şi contextele de menţinere şi de valorificare maximă, de transformare a ei într-o resursă permanentă de dezvoltare. Motivaţia are nu doarun caracter energizator sau activator asupra comportamentului, ci totodată şi unul de direcţionare a comportamentelor. Astfel,putem conchide că motivaţia dispune de două segmente importante: unul de energizare, iar celălalt vectorizant, de orientare a comportamentului spre realizarea unui anumit scop.În articolul de faţă este efectuală o analiză a paradigmelor ştiinţifice careîncearcă explicarea unui fenomen atât de complex precum motivaţia pentru învăţare ca componentă primordială în obţinerea performanţelor şcolare.Item STIMULII MOTIVAŢIONALI ÎN CONTEXTUL ÎNVĂŢĂRII(CEP USM, 2015) Asla, IbrahemMotivaţia de a învăţa este segmentul primordial al succesului şcolar. Sursele motivaţiei sunt multiple şi complexe. Literatura de specialitate promovează ideea conform căreia factorii intrinseci şi cei extrinseci condiţionează şi influen- ţează motivaţia pentru învăţare. Motivaţia poate fi definită ca fiind acele mobiluri interioare care direcţionează comportamentul uman. Forţele externe, de orice natură, de asemenea pot influenţa comportamentul, dar, totuşi, esenţialmente, acesta este ghidat şi susţinut de forţele interne ale individului. De regulă, oamenii lucrează mai productiv şi mai intensiv atunci când sunt motivaţi.Item CONCEPŢII FILOSOFICO-PEDAGOGICE ÎNTRE MODERNISM ŞI POSTMODERNISM(CEP USM, 2015) Guțu, Vladimir; Țurcanu, CarolinaArticolul este dedicat analizei diferitelor concepţii filosofico-pedagogice ale instruirii din perspectiva modernităţii şi postmodernităţii. Fiecare concepţie este analizată în plan sincronic şi diacronic, fiind evidenţiate punctele tari şi punctele vulnerabile ale acestora. Importantă este încercarea autorilor de a deduce valenţele metodologice ale acestor concepţii în vederea dezvoltării politicilor de instruire la etapa contemporană. În acelaşi timp, sunt formulate două probleme care cer investigaţii speciale şi dezbateri ştiinţifice.