Facultatea Psihologie, Ştiinţe ale Educaţiei, Sociologie şi Asistenţă Socială / Faculty of Psychology, Educational Sciences, Sociology and Social Work

Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/13

Browse

Search Results

Now showing 1 - 10 of 29

LEARNING COMPLEX SYSTEMS. WHY SOCIAL SCIENCES AND HUMANITIES EDUCATION NEEDS TO INTEGRATE COMPLEXITY
(CEP USM, 2020) Coltea, Andrei-Razvan
Complexity is a paradigm whose relevance is currently expanding beyond the domain of „hard” sciences. Humanities and social sciences could greatly benefit from using it as an antidote to reductionism, as these fields demonstrate a great need of defragmentation and a broader theoretical perspective. The epistemological importance of complexity can hardly be overestimated, yet the education system ignores it to the point where most social science students and young researchers regularly propose simple solutions to describe social issues by using reductive statements and identifying a single source of causation and, even worse, mistaking correlation for causation. Complex systems theory provides powerful conceptual analytical tools, and students should be encouraged to conduct observations, experiments and research to help them build and integrate a complexity based understanding of social and psychological phenomena. This paper attempts to offer a schematic outlook of this theory and its main points, explaining what complex systems are, what are the components of social complex systems and, finally, why it cannot be excluded from any social sciences and humanities undergraduate curriculum.
ASIGURAREA SECURITĂȚII SPIRITUALE PRIN INSTRUIRE ȘI COMUNICARE
(CEP USM, 2020) Roșca, Ludmila
Învățământul, în special cel umanitar, în sistemul de asigurare vitală al societății are un rol important nu doar în dezvoltarea economică, dar și în asigurarea securității vieții spirituale a cetățenilor și comunității. Învățământul oferă posibilități unice pentru formarea unei personalități integre, caracterizată de verticalitate, competitivă pe piața muncii, atât interne, cât și externe. Învățământul contribuie la reproducerea culturii, a valorilor spirituale ale unui neam. Pericolul crizei spirituale rezidă în invizibilitatea lui. Criza reprezintă un stimul puternic, dacă îl amenință pe om, apare în fața lui ca punct inițial al unei alegeri inevitabile (boală, război, epidemie, pandemie). În astfel de situații se schimbă tabloul lumii, sunt mobilizate toate resursele disponibile, care salvează deseori organismul social de la dispariție. Cu regret, în timpul crizelor opunerea uneori întârzie, iar degradarea culturii capătă un caracter ireversibil, care conduce la o catastrofă asemănătoare celei din Rusia (1917), Germania (1930). Autorul supune analizei potențialul cognitiv, creativ al omului contemporan, capacitatea lui de a răspunde adecvat provocărilor timpului, de a reacționa la criza spiritualității, a culturii. Securitatea spirituală reprezintă ansamblul cauzelor care permite unui subiect social (cultura, societatea) să-și păstreze parametrii vitali în limitele, normele istorice. Ieșirea în afara acestora sub influența diverșilor factori: culturali, normativi, valorici, conduce la o catastrofă națională. În scopul neadmiterii unei astfel de situații, autorul propune să medităm asupra fenomenelor: securitatea spirituală, sănătatea mintală, în afara cărora orice strategie de supraviețuire, orice program de dezvoltare durabilă sunt lipsite de sens.
ROLUL DISCURSULUI CIVIC ÎN EDUCAȚIA PENTRU SOCIETATE
(CEP USM, 2020) Dodul, Dumitru
Marcând aproape decisiv ştiințele socio-umane, rolul discursului civic în educația pentru societate este un subiect amplu, dezbătut şi supus permanent re/conceptualizării. Trăim într-o realitate în care pandemia a afectat semnificativ comunitatea umană sub aspect economic, social politic şi cultural, agravând inegalitățile sociale, inclusiv în sistemul educațional. Această situație a creat bariere pentru participarea la procesul educațional, în primul rând, a persoanelor din categoriile sociale dezavantajate, ținând cont de faptul că şcoala reprezintă în același timp spațiul pentru educaţie academică, cât şi cadru pentru învăţarea abilităților sociale, emoţionale, de cooperare şi sprijin social. Atunci când majoritatea activităților didactice au fost transferate în mediul online este necesar să abordăm şi problema an/alfabetismului, a educației digitale, dar și avantajele digitalizării administrației publice. Devine imperativ valorificarea posibilităților instituțiilor din comunitate, utilizarea rațională a tehnologiilor de învățare online și implicarea imparțială a mijloacelor mass-media în reflectarea problemelor existente, acestea fiind o oportunitate pentru situațiile de criză. În acest context complex, reafirmăm rolul societății civile, prin însăși raţiunea propriei existenţe, care exprimă viziuni și deziderate cu referire la politicile publice, la legi și ordonanțe de urgență – viziuni exprimate, în unele cazuri, prin critica forțelor politice de la putere. Situaţii în care doar societatea democratică garantează libertatea de exprimare – unul dintre principiile care asigură/motivează implicarea cetățenilor în viața comunității.
PERSPECTIVA ANTROPOLOGICĂ ASUPRA EDUCAȚIEI MULTICULTURALE. CONTEXTELE CARE CONTRIBUIE LA UN DIALOG INTERCULTURAL
(CEP USM, 2020) Barcari, Dina
Conceptul de educație multiculturală a fost introdus pentru prima dată în educația publică de subculturile de clasă din Statele Unite, pentru a evidenția pluralismul cultural și egalitatea în educația publică. Scopul acestora a fost crearea unui sistem educațional pluralist. Educația multiculturală rămâne încă o idee alternativă pentru subculturi, antropologi și educatorii de pluralism cultural. Conceptul de educație multiculturală utilizat în economie și politică este diferit de modul în care a rulat acest concept utilizat în sistemele școlare, în care relațiile de putere rămân în mod substanțial nealterate și în cazul în care elaborarea de politici e diferită.
DIMENSIUNI ALE EDUCAȚIEI: CONCEPTUALIZĂRI ȘI CONTINUITATE DE IDEI
(CEP USM, 2020) Coandă, Svetlana
Educația este o activitate complexa și multiaspectuală, care cere o abordare interdisciplinară. Procesul educațional poate fi realizat doar prin conjugarea tuturor factorilor educaționali: familia, școala, mediul social, asociațiile culturale și sportive, mass-media, colectivitatea rurală sau urbană etc. Scopul primordial al educației constă în formarea personalităţii armonios dezvoltate, autonome şi creative. Immanuel Kant menționa în acest sens: ,,Educaţia este activitatea de disciplinare, de cultivare, civilizare a omului, iar scopul educaţiei este de-a dezvolta în individ toată perfecţiunea de care este susceptibil”. Sunt mai multe domenii educaționale: educația intelectuală – pregătirea generala si fundamentală a individului, asigurându-i atât orizontul general de cultură, cât și capacitățile intelectuale necesare oricărei dezvoltări și activități; educația morală – formarea profilului moral al personalității, cultivarea valorilor, a normelor și modelelor comportamentale; educația estetică – formarea gustului estetic, modelarea sensibilității și creativității personalității; De rând cu acestea, de o importanță tot atât de mare, sunt noile tipuri ale educaţiei sau, cum le numesc specialiștii în domeniu – „noile educaţii”: educaţia ecologică; educaţia pentru pace şi cooperare; educaţia pentru pace şi democraţie; educaţia demografică; educaţia pentru o nouă ordine economică internaţională; educaţia pentru comunicare şi mass-media; educaţia pentru un mod sănătos de viaţă; educaţia economică şi casnică modernă etc. Un impact considerabil asupra concepțiilor despre educație au avut lucrările unor notorii gânditori, precum J.Locke, J.J.Rousseau, J. Dewey, J. A. Comenius ș.a. Idei importante despre esența, rolul și funcțiile educației în societate, metode ale procesului educațional sunt expuse și de marii noștri înaintași M.Eminescu, C.RădulescuMotru, C.Noica ș.a.
ASPECTE EPISTEMOLOGICE PRIVIND DREPTUL LA EDUCAȚIE A COPIILOR ÎN SITUAȚIE DE STRADĂ
(CEP USM, 2022) Mărgărint, Tatiana
Cercetarea dată își propune o evaluare a gradului respectării drepturilor copiilor în situație de stradă în școli. Acestor copii li se încalcă dreptul la educație de calitate de către unele cadre didactice, aceasta deoarece ei au rămas în urmă cu însușirea materiei, nu dispun de rechizitele necesare la ore, sunt din familii social-vulnerabile, resping prin igiena lor precară etc. Unele cadre didactice etichetează, discriminează, ignoră copiii din această categorie. Încălcarea dreptului la educație în cadrul instituțiilor de educație este o ilegalitate gravă care necesită a fi pedepsită. Managerii instituțiilor sunt responsabili de gestionarea cazurilor de discriminare, etichetare, ignorare a copiilor în cadrul lecțiilor. Ședințele cu profesorii ar trebui să reflecte și această componentă – drepturile copiilor în situație de risc și a copiilor în situație de stradă. Unele instituții de învățământ: gimnazii, licee se declară a fi prietenoase copilului și ar fi extraordinar dacă această prietenie ar viza toți copiii fără de excepție.
CRITICĂ ȘI EDUCAȚIE. CÂT DE CRITICĂ AR PUTEA FI GÂNDIREA CRITICĂ?
(CEP USM, 2022) Bondor, George
Pornind de la ideea conform căreia gândirea critică nu implică doar raționalitatea logică, ci și alte capacități precum imaginația, intuiția și perspicacitatea (Kerry S. Walters), voi analiza tipurile de critică efective în modelele educaționale moderne și contemporane și influența lor asupra modurilor în care înțelegem transmiterea culturii. Apoi voi tematiza anumite exagerări ale criticii, întâlnite în proiectele actuale ale educației, care își au originea în preferința pentru hermeneutica suspiciunii ca model privilegiat de cunoaștere și voi indica avantajele unui model educațional care conectează critica și o raționalitate dialogică.
GÂNDIREA CRITICĂ CA INSTRUMENT NECESAR ÎN JUDECAREA ŞI DISTINCŢIA FENOMENULUI DE FAKE NEWS
(CEP USM, 2022) Stan, Roberto Ştefan
Eseul va conţine o încercare de definire a ceea ce înseamnă gândirea critică, dar evitând orice fel de definiţie fixă, dat fiind faptul că înglobează o sumă de factori şi condiţii, astfel că o definiţie frustă nu ar face decât să îi nege esenţa, şi anume, aceea de gândire liberă. De asemenea, eseul va conţine şi modul în care gândirea critică îşi găseşte utilitatea practică acum, poate mai mult ca niciodată, având în vedere torentul de informaţii şi ştiri cu care suntem asaltaţi. Intenţia acestui eseu este de a prezenta un mod mai puţin ignorant şi distructiv de raportare la informaţiile din media şi nu numai.
CĂUTAREA UNIUNII EUROPENE PENTRU O NOUĂ NARAȚIUNE. ROLUL EDUCAȚIEI ȘI CULTURII
(CEP USM, 2022) Balosin, Miruna Andreea
Ca membri ai Uniunii Europene, împărtășim o identitate, valori, vise comune și o listă de priorități. UE are nevoie de „altceva” pentru a recâștiga inimile și mințile europenilor. În prezent, așa-numitul „altceva” încă lipsește. Narațiunile UE sunt cea mai bună modalitate de a ajunge la public, dar teme precum pacea, prosperitatea sau protecția par puțin probabil să fie opțiuni viabile pentru a justifica integrarea europeană, deoarece sunt deja considerate de la sine înțelese de cetățenii UE. Educația și cultura joacă un rol esențial pentru ca oamenii să se cunoască mai bine peste granițe, să experimenteze și să fie conștienți de ceea ce înseamnă să fii „european”. Este în interesul comun al tuturor statelor membre să valorifice pe deplin potențialul educației și culturii. O viziune pentru 2025 este o Europă în care învățarea, studiul și cercetarea nu ar fi împiedicate de diferite tipuri de granițe. Accentul trebuie pus pe valorile comune și pe dimensiunea europeană a predării la toate nivelurile. O propunere personală este de a învăța despre moștenirea comună și diversitatea Europei și de a obține o bună înțelegere a originilor și funcționării UE, pentru a crea și a menține o societate europeană coerentă. Suntem pregătiți să înlocuim „motto-ul/narațiunea” UE: uniți în diversitate? Ar trebui să ne bazăm pe distribuția existentă a sarcinilor și a competențelor, utilizând modalități testate și retestate de a lucra împreună.
ROLUL REFLECȚIEI DESPRE FINITUDINEA VIEȚII PENTRU EDUCAȚIE ȘI MORALĂ
(CEP USM, 2022) Negomireanu, Alin
Pentru Heidegger moartea se prezintă ca posibilitate a Dasein-ului de a fi în mod propriu, posibilitate necondiţionată certă şi astfel nedeterminată, dar şi insurmontabilă ce se manifestă în angoasă și pune omul în condiţia de a se decide pentru o existenţă autentică. Concluzia principală care se impune de la sine, datorită lui Heidegger este, că moartea a devenit o problemă fenomenologică, iar analitica heideggeriană a morţii rămâne centrul indiscutabil al istoriei conceptului fenomenologic de moarte. Heidegger poate fi considerat, în mod legitim drept instauratorul problemei morţii în cadrul preocupărilor fenomenologice, aducând în centru atenţiei discursului existenţa febrilă, situată, finită, aflată în orizontul sfârşitului. Aşa cum spunea Kant, proiectul uman moral nu constă în a ajunge să fim fericiţi, ci a deveni demni de fericire, putem să schimbăm puţin registrul şi să spunem că proiectul uman nu rezidă în a deveni nemuritori, ci în a trăi ca şi cum am merita nemurirea. Martin Heidegger a deschis, în acest secol, cea mai atrăgătoare perspectivă pentru gândire şi, asemeni unui vulcan, a spart crusta unei tradiţii încremenite şi închistate, făcând să tâşnească şi să iasă la iveală originarul. Implicațiile pentru educație și morală sunt extrem de actuale în aceste condiții de război în Europa.