Institute de Cercetare / Research Institutes

Browse

Now showing 1 - 1 of 1

ACVATIC ȘI ASTRALITATE ÎN POEZIA LUI MIHAI EMINESCU. FUZIUNEA ELEMENTELOR
(CEP USM, 2024) Anițoi, Galina
În articol este abordată tema acvaticului în poezia lui Mihai Eminescu, care se impune printr-o multitudine de semnificații. Sunt analizate diverse ipostaze ale apei: izvor, lac, râu, ocean, mare. Izvorul, element primordial al apelor, simbolizează începutul, permanența, timpul în perpetuă devenire. Imaginea lacului apare în poeziile cu tematică erotică. Râul care, de cele mai multe ori, are nume concrete – Nilul, Sena, Dunărea, Nistru, Tisa – semnifică suprapunerea timpului istoric cu cel natural. Oceanul este expresia tumultului sufletesc al omului, dar și a încremenirii, singurătății reci și a dezolării. Metafora mării este dominantă în lirica poetului român. Aceasta cumulează cele mai multe semnificații. Un aspect important în opera poetică a lui Eminescu îl constituie și răsfrângerile acvaticului, care sugerează misterioasa unitate a apelor și corpurilor cerești. Astrele reprezintă ideea de plenitudine, de infinit, iar undele apei sunt expresia consumării existenței umane.