Scopul activității judiciare nu se poate limita doar la obținerea unei
hotărâri judecătorești favorabile. Simpla recunoaștere a dreptului sau
obligarea debitorului de a restabili dreptul încălcat ori contestat nu
este, de multe ori, suficientă. Hotărârea judecătorească prin ea însăși,
chiar înzestrată cu autoritate de lucru judecat, „
riscă să rămână o lovitură de sabie în apă și să nu servească cu nimic părții victorioase,
în special reclamantului, dacă el n-ar putea recurge la constrângere
pentru a o executa”.
