Browsing by Author "Plop, Aliona"

Now showing 1 - 4 of 4

Autoîntreruperea cursului sarcinii: argumente contra incriminării
(Artpoligraf, 2015) Plop, Aliona
Deoarece produsul concepţiei este parte integrantă din corpul femeii însărcinate, considerăm că incriminarea autoîntreruperii sarcinii ar însemna sancţionarea pentru o acţiune îndreptată împotriva propriei persoane, altfel spus pentru autolezare, ceea ce în principiu este inacceptabil; or, autorul leziunii este şi titularul dreptului lezat. Nu putem să nu remarcăm că în contextul autolezării manifestate prin autoîntreruperea cursului sarcinii lipseşte însuşi obiectul juridic al infracţiunii. Oare există relaţii sociale dintre o femeie însărcinată cu ea însăşi? Evident că nu. Unii ar putea să reproşeze asupra acestei viziuni, invocând de exemplu situaţiile în care legiuitorul intervine pentru a supune răspunderii penale faptele de autolezare concretizate în auto-mutilare (art.353, 355, 372 CP RM). Sintetizând asupra laturii obiective a celor trei componenţe de infracţiune, conchidem că de una singură automutilarea nu poste să angajeze răspunderea penală a persoanei. Tocmai inacţiunea principală care însoţeşte acţiunea adiacentă, constând în automutilare, în cadrul faptelor prejudiciabile conferă o fizionomie deosebită autolezării, întrucât pe lângă interesul propriu al autorului vătămării, există şi un interes străin care este lezat. Astfel, deznodământul polemicii ridicate se contopeşte în textura obiectului apărării penale consacrat în art.159 CP RM. Deoarece elementul structural al obiectului apărării penale este nu un interes colectiv, dar un interes particular, fiind reprezentat de interesul femeii însărcinate de a realiza întreruperea cursului sarcinii în condiţii de siguranţă pentru viaţa şi sănătatea acesteia, nu există temei de incriminare a autoîntre-ruperii cursului sarcinii după modelul Codul penal al Spaniei, Elveţiei, Austriei etc. Dacă nu se poate vorbi de infracţiune în cazul autolezării, este alogic de a consacra în legea penală o cauză specială de nepedepsire a femeii însărcinate care îşi întrerupe cursul sarcinii. Intrarea acestei fapte în sfera ocrotirii penale nu poate fi justificată nici de ideea de a acoperi penalmente faptele persoanelor care contribuie la autoîntreruperii cursului sarcinii în calitate de organizator, instigator sau complice. Altminteri, am intra în contradicţie serioasă cu regula potrivit căreia în lipsa autorului nu exită participaţie.
DISENSIUNI PRIVIND NERECUNOAŞTEREA INDICAŢIILOR SOCIALE ÎN CALITATE DE CIRCUMSTANŢĂ CARE ÎNLĂTURĂ CARACATERUL PENAL AL FAPTEI PREVĂZUTE LA ART.159 CP RM
(CEP USM, 2013) Plop, Aliona
Dreptul femeii la sănătatea reproducerii este protejat prin lege. Dar care sunt limitele autonomiei femeii de a decide cu privire la soarta fructului concepţiei? Răspunsul la această întrebare îl găsim în prevederea de la alin.(2) art.32 al Legii ocrotirii sănătăţii, dar şi în Regulamentul Ministerului Sănătăţii privind efectuarea întreruperii voluntare a cursului sarcinii, aprobat prin Ordinul nr.647 din 21.09.2010. Atenţia ne-au atras-o indicaţiile sociale de întrerupere voluntară a cursului sarcinii, care sunt recunoscute ca fiind situaţii fixate obiectiv într-un act normativ, dar care, paradoxal, nu sunt reţinute de legea penală ca o circumstanţă care înlătură caracterul penal al faptei prevăzute la art.159 CP RM. Astfel, în prezentul demers ştiinţific vom încerca să stabilim pe ce se obiectivează raţiunile legiuitorului de a scoate indicaţiile sociale din sfera cauzelor de nepedepsire pentru provocarea ilegală a avortului, având la bază următoarele direcţii de cercetare: esenţa socială şi de drept a indicaţiilor sociale; coraportul dintre indicaţiile sociale şi indicaţiile medicale de întrerupere voluntară a cursului sarcinii; viziunea instrumentelor şi a mecanismelor internaţionale în materie
Momentul de consumare a infracţiunii de provocare ilegală a avortului [Articol]
(CEP USM, 2014) Plop, Aliona
SITUAŢIA PREMISĂ – CONDIŢIE SINE QUA NON PENTRU EXISTENŢA INFRACŢIUNII DE PROVOCARE ILEGALĂ A AVORTULUI (art.159 CP RM)
(CEP USM, 2014) Plop, Aliona
Una dintre particularităţile infracţiunii de provocare ilegală a avortului rezidă în existenţa sarcinii aflate în curs, privită ca stare de fapt, fără de care actul de conduită înscris în dispoziţia art.159 CP RM nu se poate realiza pentru a putea constitui infracţiune. Întrucât situaţia premisă reprezintă o condiţie obligatorie pentru a putea opera răspunderea penală în baza art.159 CP RM, examinarea conţinutului specific al infracţiunii de provocare ilegală a avortului trebuie să se realizeze întâi de toate prin stabilirea acestei stări. Deoarece condiţia prealabilă necesară pentru existenţa infrac- ţiunii prevăzute la art.159 CP RM este susceptibilă de multiple varietăţi, în prezentul studiu am abordat anumite situaţii speciale care se impun sarcinii, privită ca stare fiziologică, şi influenţa acestora asupra încadrării juridice a faptei.