Browsing by Author "Lupan, Silvia"

Filter results by typing the first few letters
Now showing 1 - 2 of 2
  • Thumbnail Image
    Item
    Poezia lui Vasile Romanciuc în exegeza literară (I) [Articol]
    (2025) Lupan, Silvia
    The article aims to present how Vasile Romanciuc’s poetry published until the 90s of the 20th century was perceived by literary critics. The whole approach follows, in diachrony, the critical discourses of some famous names from Bessarabia: Andrei Țurcanu, Mihail Dolgan, Ion Ciocanu, Alexandru Burlacu, Grigore Chiper, Eugen Lungu, etc., in order to highlight the way in which various critics interpreted the poet’s creation and how the poet’s volumes were perceived and evaluated in the two eras (totalitarian and post-totalitarian), emphasizing the fact that the critical discourse, like the literary one, was influenced by the censorship’s ruthless eye, which is why the interpretation of texts was made, during the communist period, only within the limits allowed at that time. At the same time, we have tried to bring to the readers’ attention poems that have not enjoyed the look of a critical eye, although they represented true gestures of courage in a society marked by ideological freezing.
  • Thumbnail Image
    Item
    Spaţiul sacru în poezia lui Vasile Romanciuc [Articol]
    (CEP USM, 2025-05-22) Lupan, Silvia
    Articolul de față abordează problematica spațiului sacru în poezia lui V. Romanciuc, pornind, mai întâi, de la definiția oferită sacrului de către M. Eliade și R. Caillois. Folosind dihotomia lui înlăuntru și a lui în afară, propusă de R. Caillois, dar utilizată și de G. Bachelard, a fost realizată o delimitare a spațiului sacru dinlăuntru în trei niveluri situate concentric: casă, sat, țară, care dau un sens profund ființării, reprezentând un reazem existențial. Atunci când aceste spații sacre nu sunt accesibile, acestea pot fi accesate prin intermediul amintirilor/memoriei, devenite spații de depozitare. Totodată, înlăuntrul include și anumiți agenți perturbatori, a căror acțiune este însă anihilată de proximitatea sacralității. În volumele de poezie apărute după 1990, spațiul sacru este transformat într-o lume în descompunere, în surpare, o lume pe dos, care pășește grăbită pe calea desacralizării.