Browsing by Author "Coandă, Svetlana"

Now showing 1 - 14 of 14

ANTROPOLOGIA SOCIOCULTURALĂ ŞI LOCUL EI ÎN SISTEMUL ŞTIINŢELOR SOCIOUMANISTICE
(CEP USM, 2011) Coandă, Svetlana
This article explains the subject matter of socio-cultural anthropology and the main issues addressed by this science and its correlation with sociology, ethnology, ethnography, history and other socio-human sciences.
CONCEPTUL MARELUI ANONIM ÎN SISTEMUL FILOSOFIC AL LUI LUCIAN BLAGA
(CEP USM, 2007) Coandă, Svetlana
This paper is dedicated to the study of the concept “the Great Anonymous”, and about the correlation between human being and “the Great Anonymous” investigated by Lucian Blaga in his works “The Trilogy of Knowledge”, “The Trilogy of Culture” etc. The argumentation of conclusions of the Romanian philosopher, that the only human being by its specific existence as “existence for mystery and revelation” has a creative destiny of values and culture, able to understand the sense of life is presented as well.
CUPOLELE SISTEMULUI FILOSOFIC ELABORAT DE LUCIAN BLAGA
(CEP USM, 2015-06-26) Coandă, Svetlana
DIMENSIUNI ALE EDUCAŢIEI ÎN OPERA LUI CONSTANTIN RĂ DULESCU-MOTRU
(CEP USM, 2008) Coandă, Svetlana
As this year marks 140 years since the birth of Constantin Rădulescu-Motru, a scholar who had special interest to educational problems, this article analyzes his conceptions. The goal of his work, called Energetic Personalism, was to form one of the multilateral advanced personalities – the energetic personality. All this is achieved with hard work and moral, intellectual, professional education. It is a process that forms abilities in theoretical and practical aspects, fact that leads later to forming some real specialists and citizens.
DIMENSIUNI ALE EDUCAȚIEI: CONCEPTUALIZĂRI ȘI CONTINUITATE DE IDEI
(CEP USM, 2020) Coandă, Svetlana
Educația este o activitate complexa și multiaspectuală, care cere o abordare interdisciplinară. Procesul educațional poate fi realizat doar prin conjugarea tuturor factorilor educaționali: familia, școala, mediul social, asociațiile culturale și sportive, mass-media, colectivitatea rurală sau urbană etc. Scopul primordial al educației constă în formarea personalităţii armonios dezvoltate, autonome şi creative. Immanuel Kant menționa în acest sens: ,,Educaţia este activitatea de disciplinare, de cultivare, civilizare a omului, iar scopul educaţiei este de-a dezvolta în individ toată perfecţiunea de care este susceptibil”. Sunt mai multe domenii educaționale: educația intelectuală – pregătirea generala si fundamentală a individului, asigurându-i atât orizontul general de cultură, cât și capacitățile intelectuale necesare oricărei dezvoltări și activități; educația morală – formarea profilului moral al personalității, cultivarea valorilor, a normelor și modelelor comportamentale; educația estetică – formarea gustului estetic, modelarea sensibilității și creativității personalității; De rând cu acestea, de o importanță tot atât de mare, sunt noile tipuri ale educaţiei sau, cum le numesc specialiștii în domeniu – „noile educaţii”: educaţia ecologică; educaţia pentru pace şi cooperare; educaţia pentru pace şi democraţie; educaţia demografică; educaţia pentru o nouă ordine economică internaţională; educaţia pentru comunicare şi mass-media; educaţia pentru un mod sănătos de viaţă; educaţia economică şi casnică modernă etc. Un impact considerabil asupra concepțiilor despre educație au avut lucrările unor notorii gânditori, precum J.Locke, J.J.Rousseau, J. Dewey, J. A. Comenius ș.a. Idei importante despre esența, rolul și funcțiile educației în societate, metode ale procesului educațional sunt expuse și de marii noștri înaintași M.Eminescu, C.RădulescuMotru, C.Noica ș.a.
DUMITRU STĂNILOAE DESPRE ROLUL DECISIV AL VALORILO MORALE ÎN FORMAREA PERSONALITĂ܉II UMANE
(Tehnica-UTM, 2020) Coandă, Svetlana
În articol sunt elucidate concepțiile lui Dumitru Stăniloae – teolog, filosof, profesor universitar român, concepții ce țin de umanismul creЮtin. D.St ăniloae în țelegea cre Юtinismul nu doar ca o religie ce asigură mântuirea, ci Юi ca o religie a spiritului bazată pe încrederea în posibilit ățile omului, în ra țiunea lui. În operele sale este pusă în evidenţă valoarea raţiunii umane, capacitatea omului de a cunoa Юte natura, a înțelege ra ţionalitatea interioară a ei Юi este accentuat rolul decisiv al valorilor morale în formarea personalit ății umane.
ESENŢA ŞI DESTINUL OMULUI – TEMĂ PRIORITARĂ DE REFLECŢIE ÎN FILOSOFIA ROMÂNEASCĂ
(CEP USM, 2015) Coandă, Svetlana
Articolul dat este consacrat studierii concepţiilor unor mari gânditori români din sec. XIX–XX: Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu-Motru, Constantin Noica, Lucian Blaga, Mircea Eliade, despre esenţa complexăa omului şi destinul său, mentalitatea omului modern, tendinţa de a se salva de teroarea istoriei, despre sistemul de valori care profilează specificul, sensul vieţii şi activităţii omului modern. Este argumentată teza că reflecţiile şi concluziile proeminenţilor noştri înaintaşi despre om ca unitate a sacrului şi profanului, ca fiinţă creatoare de culturăşi valori rămân actuale şi importante pentru procesul instructiv-educaţional contemporan.
FILOSOFIA – MANIFESTARE A ÎNCR EDERII ÎN PUTEREA SPIRITULUI
(CEP USM, 2011) Coandă, Svetlana
This article analyses the role and necessity of philosophy in the current circumstances. It highlights the inconsistency of the Italian philosopher G.Papini in the assessment of philosophy. Moreover the paper analyses the conceptions of G.Hegel, I. Kant, A.Schopenhauer, C.Radulescu-Motru, L.Blaga etc, all of which viewed philosophy as important.
FILOSOFIA ROMÂNEASCĂ ÎN SECOLUL AL XX-LEA: NOTE DE CURS
(CEP USM, 2020) Coandă, Svetlana
„Filosofia românească în secolul al XX-lea” este un curs de studiere a trăsă - turilor caracteristice specifice filosofiei româneşti din sec. al XX-lea, a celor mai principali gânditori şi orientări filosofice din această perioadă, evidenţiind proble - matica filosofică dominantă ce-i preocupa, similitudinile şi deosebirile, influenţe - le şi confluenţele de idei dintre filosofia românească din sec. al XX-lea şi filosofia europeană, menționând rolul şi importanţa filosofiei naţionale în soluționarea unor probleme filosofice importante, precum și în educarea spiritului patriotic şi uma - nist. Elucidarea cât mai completă și mai profundă a moștenirii filosofice poliva - lente a unor personalități notorii ale spiritualității noastre naționale, evidențierea unor asemănări, consonanțe de idei cu filosofia europeană și universală, dar și a specificului, a originalității discursului lor filosofic contribuie la diminuarea unor provocări ale epocii contemporane – epocă a globalizării și a integrării cu orice preț, care implică riscul ca unele colectivități să comprime sau chiar să elimine întregi aspecte sau etape din propria devenire, să-și ignoreze specificul național, valorile naționale, fapt ce ar atenta la înțelegerea și chiar pierderea propriei lor identități. În acest scop, sunt cercetate operele unor gânditori români reprezenta - tivi din secolul al XX-lea: Constantin Rădulescu-Motru, Petre P. Negulescu, Ion Petrovici, Mircea Florian, Dumitru D. Roşca, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica.
FUNCȚIILE FILOSOFIEI ȘI ROLUL EI ÎN VIAȚA PRACTICĂ ÎN CONCEPȚIA GÂNDITORILOR ROMÂNI DIN SEC.AL XX-LEA
(CEP USM, 2024) Coandă, Svetlana
The article analyzes the conceptions of Romanian thinkers: C.Rădulescu-Motru, L.Blaga, P.P.Negulescu, M.Florian, C.Noica with reference to the role of philosophy in practical life. Based on the analysis of reference works, comparison and synthesis, we came to the conclusion that these thinkers mentioned the importance of philosophy in the formation of personality according to ideals, a certain hierarchy of values, developing the critical spirit, will power, the ability to harmonize different points of view, freedom of thought, human dignity, etc. Philosophy ensures the spiritual continuity of generations, its role in practical life manifesting itself by being a source of activity goals and criteria of appreciation in accordance with authentic values.
ÎNCEPUTURILE FILOSOFICE ALE LUI LUCIAN BLAGA
(CEP USM, 2016) Coandă, Svetlana
În articol sunt evidenţiate etapele evoluţiei spirituale a lui Lucian Blaga, este demonstratăimportanţa primei perioade de activitate a gânditorului român, perioada anilor 1914-1919, care constituie începutul activităţii filosofice a lui L.Blaga, acesta fiind deosebit de semnificativ pentru înţelegerea genezei ideilor sale, a influenţelor pe care le-a suportat, a continuităţii tematicii şi reflecţiilor filosofice, care au culminat cu elaborarea unui profund sistem filosofic. Sunt analizate în detaliu ideile filosofice centrale, temele de meditaţie din lucrările scrise şi publicate de L.Blaga între anii 1914 şi 1919: analiza şi aprecierea ideilor filosofului francez Henri Bergson, coraportul dintre filosofie şi ştiinţă, aportul specific al filosofiei la formarea concepţiei despre lume a personalităţii, rolul deosebit de important al metodelor de cercetare în asigurarea obţinerii adevărului în procesul de cunoaştere, unitatea formelor culturii etc.
ÎNSEMNĂTATEA CONCEPȚIILOR LUI BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU PENTRU CONTEMPORANEITATE
(CEP USM, 2018) Coandă, Svetlana
În acest articol sunt analizate activitatea și concepțiile lui B.P. Hașdeu – unul dintre marii cărturari ai neamului românesc, un om erudit, un adevărat enciclopedist, care s-a manifestat plenar în diverse domenii: istoric și filosof, lingvist şi filolog, ziarist, pedagog, prozator şi dramaturg, critic şi istoric literar, folclorist, publicist, jurist și politician. Sunt evidențiate ideile lui cu referire la concordanţa dintre factorii naturali şi factorii spirituali în devenirea unui popor, la comunicarea şi asimilarea valorilor culturii, cultura fiind, după ferma sa convingere, manifestarea continuităţii unui popor prin cele mai importante, deosebite şi durabile valori ale sale. Este studiat raportul dintre naţional şi universal în cultură, menționându-se că B.P. Haşdeu se pronunţa pentru o îmbinare armonioasă a lor, respingea categoric cosmopolitismul şi considera că fiecare cultură naţională conţine un şir de valori de talie universală, dar are şi specificul său inconfundabil, care asigură varietatea şi viabilitatea culturilor. În concluzie se menționează că B.P. Hașdeu era ferm convins că încadrarea în cultura europeană şi universală e posibilă doar prin păstrarea și promovarea valorilor naţionale, în primul rând fiind limba, istoria, cultura, și că ideile acestui mare gânditor român sunt actuale și își păstrează importanța pentru tânăra generație.
NICOLAE IORGA: CUGETĂRI DESPRE ÎNVĂȚĂMÂNT ȘI EDUCAȚIE
(CEP USM, 2023) Coandă, Svetlana
În articol sunt analizate cugetările despre învățământ și educație ale lui Nicolae Iorga (1871-1940) – mare istoric, publicist, om politic, scriitor, profesor. Una dintre cele mai importante lucrări ale lui Nicolae Iorga este Istoria învățământului românesc, publicată în anul 1928 și reeditată în anul 1971. În această lucrare, Nicolae Iorga a făcut aprecieri critice asupra diverselor sisteme și proiecte de modernizare a învățământului din România, susținând și promovând viziuni reformatoare și novatoare. Nicolae Iorga menționa rolul decisiv în educație și învățământ al limbii materne, accentua insistent impactul școlii naționale în lupta cu ceea ce el numea „tendințele de deznaționalizare”. În viziunea acestui mare gânditor, principalul scop al învățământului și educației este „pregătirea omului complect, care să nu se încurce în viaţă, ci s-o înţeleagă, s-o domine şi s-o sporească”, aportul profesorilor fiind unul decisiv în atingerea acestui scop.
REFLECȚII CU PRIVIRE LA VIRTUȚILE OMULUI DE ȘTIINȚĂ
(CEP USM, 2022) Coandă, Svetlana
Problema responsabilității sociale și morale a savantului, a coraportului dintre libertate şi responsabilitate în activitatea ştiinţifică este deosebit de importantă și actuală. Renumiți oameni de știință își expun opiniile cu referire la posibilitatea reglementării investigaţiilor în aşa fel, încât să se ţină cont atât de interesele cercetătorului şi ale organizației ştiinţifice, cât şi de cele ale societăţii în ansamblu. Astfel, Max Weber, în lucrarea Omul de știință și omul politic, relevând măreția științei și demonstrând că știința are sens și merită să i te consacri, cerea oamenilor de știință „cunoașterea mijloacelor și a consecințelor” în fața gravei dileme, când „mijloacele de distrugere, pe care progresul științei le pune la îndemână conducătorilor civili sau militari, au devenit atât de nemăsurate, încât savanții răspunzători pentru aceste descoperiri și pentru aplicarea lor își pun întrebări cu privire la răspunderile lor”. În aceeași ordine de idei, Raymond Aron menționa că în secolul al XX-lea au existat astfel de regimuri politice, tiranii – cum le numește el, în timpul cărora pentru savanți „faptul de a cerceta și de a spune adevărul în mod obiectiv este insuportabil”. Concluzia, sfatul și îndemnul lui este crearea unor asociații ale savanților, deoarece în mod individual savantul nu poate să împiedice exploatarea lucrărilor sale de către industria de război. R. Aron atenționează asupra primejdiei ce o prezintă amenințarea savanților, a universităților și a științei în ansamblu de către anumite regimuri politice, care, cum s-a întâmplat, promovau deosebirea între „matematica ariană” și „matematica jidovită”, îl descalificau pe Einstein din cauza etniei și religiei sale. În cercetarea adevărului nu trebuie să intervină interesele și antagonismele politice, etnice, rasiale etc., susține R. Aron. Pentru a evita implicarea oamenilor de știință în asemenea „comedii nedemne”, a nu-i compromite, este necesară unirea forțelor, crearea unei comunități a savanților, pe care el o numește Republica internațională a spiritelor, Republica internațională a savanților. De asemenea și Karl R. Popper, în studiul Responsabilitatea morală a omului de ştiinţă, menționează că dacă în secolele anterioare omul de știință avea doar o singură responsabilitate – cea de a căuta adevărul, actualmente, când practic toată știința poate deveni știință aplicată, apare problema responsabilității morale a omului de știință pentru efectele cercetărilor, deoarece „orice gen de studiu poate produce efecte care afectează viețile multor oameni”. În consecință, omul de știință este obligat să încerce în permanență să anticipeze și să contracareze orice pericol posibil, orice întrebuințare necorespunzătoare a muncii sale. Îndeosebi, sunt periculoase stările de război, care-l prind pe savant „în capcana unei teribile dificultăți morale și nimeni nu poate să-i dea sfaturi sau să-și asume responsabilitatea în locul lui”. Responsabilitatea omului de știință este cu mult mai mare decât a altor cetățeni, deoarece el deține cunoștințe deosebite, are acces la cunoaștere. După cum în trecut se considera că „noblesse oblige”, tot așa actualmente „sagesse oblige”, accentua K. Popper. În special, o responsabilitate deosebită îl au cercetătorii din domeniul științelor sociale, deoarece ei cel mai des analizează „folosirea – corectă sau greșită – a puterii ca atare”. K. Popper consideră că obligația morală a cercetătorului din științele sociale este ca în cazul în care descoperă instrumente ale puterii care ar putea periclita cândva libertatea, el trebuie atât să avertizeze oamenii în legătură cu aceste pericole, cât și să se dedice descoperirii unor contramăsuri eficiente”, deoarece majoritatea oamenilor de știință prețuiesc foarte mult gândirea independentă și critică și detestă manipularea și totalitarismul.