Browsing by Author "Căpățînă, Oxana"

Now showing 1 - 3 of 3

DU “MINEUR” AU “MAJEUR” ET VICE VERSA : L’IMAGINAIRE AXIOLOGIQUE DES TEXTES CIORANIENS TRADUITS EN FRANÇAIS
(CEP USM, 2022-04-14) Căpățînă, Oxana
Traducerea reprezintă o modalitate de abordare a relației lui Cioran cu România, fără a cădea victimă a replicilor sale provocatoare sau a-i depăși narațiunea complicată. Dacă Cioran a refuzat în mod categoric să vorbească despre scrierile sale românești, criticii occidentali nu au ezitat, la rândul lor, să-i urmeze exemplul. Pentru unii era dificil de imaginat de ce i-ar păsa cuiva de cultura românească «minoră», în primul rând. Observăm, totuși, o predilecție a lui Cioran pentru extinderea intuiției dobândite de traducător, care se raportează nu numai la textul propriu-zis, ci și la autor. Cioran consideră că o traducere este o judecată de valoare, un comentariu, o oglindă în care autorul poate lesne contempla erorile minții sale. Și deci, o traducere ne trădează mai mult decât ne trădează textul. Interesul lui Cioran pentru traducere este motivat și de ideea identității. Utilizarea frecventă a pronumelui „noi” reprezintă o conexiune între poziția sa teoretică față de transferul traductologic și textele sale traduse sau traducerile făcute de el în alte limbi. În aceste corpusuri, autorul se regăsește în multiple roluri suprapuse: persoana întâi (plural) este autorul, dar și traducătorul. Iar identitatea românească transpare, volens nolens, în mesajele sale franceze, denotând clemență și noblețe, de această dată.
IDENTITÉ EN ACTION: LA DOUBLE VISÉE AXIOLOGIQUE DES TEXTES CIORANIENS TRADUITS EN FRANÇAIS
(2023) Căpățînă, Oxana
La traduction représente une manière d’aborder la relation d’Émile Cioran avec la Roumanie, sans être victime de ses lignes provocatrices ni surmonter son récit compliqué. Si Cioran a catégoriquement refusé de parler de ses écrits roumains, les critiques occidentaux n’ont pas hésité à suivre son exemple. Pour certains, il était difficile d’imaginer pourquoi quelqu’un se soucierait de la culture roumaine «mineure» en premier lieu. On observe cependant une prédilection de Cioran pour l’élargissement de l’intuition acquise par le traducteur, qui porte non seulement sur le texte lui-même, mais aussi sur l’auteur. Cioran considère qu’une traduction est un jugement de valeur, un commentaire, un miroir dans lequel l’auteur peut facilement contempler les erreurs de son esprit. Ainsi, une traduction nous trahit plus que le texte ne nous trahit. L’intérêt de Cioran pour la traduction est également motivé par l’idée de l’identité. L’utilisation fréquente du pronom «nous» représente un lien entre sa position théorique sur le transfert traductionnel et ses textes traduits ou les traductions faites par lui-même en d’autres langues. Dans ces corpus, l’auteur se retrouve dans de multiples rôles imbriqués: la première personne (au pluriel) est l’auteur, mais aussi le traducteur. Et l’identité roumaine transparaît, volens nolens, dans ses messages français, impliquant de la clémence et de la noblesse, cette fois-ci. Translation represents a way to approach Cioran’s relationship with Romania, without falling victim to his provocative remarks or ironing out his complicated narration. If Cioran himself was hesitant to talk about his Romanian writings, Western critics in turn hastened to follow his example. Some critics have found it hard to imagine why anyone would care about Romanian «minor» culture, in the first place. Other comments on the translation process underline its importance for Cioran. For example, the insight gained by the translator extends not only through the text under consideration, but also towards the author. Cioran was thinking that translation is a judgment, a commentary or a mirror where the author can contemplate, at his ease, the faults of his mind. So, a translation betrays us more than it betrays our text. Therefore, Cioran’s interest in translation is like a place where one gets an idea of identity. The use of «we» in his fragmented texts links his theoretical position to the current state of Cioran’s translated texts, where he finds himself in multiple overlapping roles: the first person plural is the author, but also the translator. But his Romanian identity appears, volens nolens, in his French messages, denoting clemency and nobility, this time.
Relaţii contextuale în textul fragmentat cioranian şi dependenţa lor de limitele acestui tip de text
(CEP USM, 2024) Căpățînă, Oxana
Scopul acestui articol este de a determina în ce mod fragmentele separate, ce ţin de o temă generală, se pot combina conceptual, pentru a exprima un singur înțeles, dar pot fi, în acelaşi timp, considerate şi texte independente, în corelație cu contextul social global. Pentru a ilustra acest fenomen, avem nevoie de o strategie concretă de analiză: se purcede, mai întâi, la determinarea statutului contextual al fragmentelor din textele lui Emil Cioran, pentru a trece ulterior la conceptul de „context social global”, demonstrând corelația acestuia cu fragmentele separate din aceste texte. În final, abordăm „limitele” textelor fragmentate cioraniene și încercăm să elucidăm câteva probleme care apar atunci când fixăm aceste limite. În acest context, putem conchide că problema „limitelor textelor fragmentate” rămâne deschisă, din cauza opiniilor divergente despre autonomia acestora. Am putea, totuşi, încerca să ilustrăm, prin diverse scheme, în ce mod interacțiunea noțională și conceptuală funcționează în textele fragmentate cioraniene, având ca scop să arătăm corelația dintre fragmentele separate și contextul global. Opinia noastră este că textul fragmentat în mod intenţionat este considerat „coerent”, deoarece poate fi conceput drept structură limitată și totuși relevantă pentru un context global. Când vorbim despre textul fragmentat cioranian, putem concluziona că relevanța fragmentelor este în proporție directă cu coerenţa acestora. Cu cât fragmentul este mai coerent, cu atât va fi mai relevant și poate fi considerat un text independent. În concluzie, fragmentele cioraniene depind direct de contextul social global și pot fi considerate texte independente, dacă se respectă gradul de relevanță atunci când încercăm să definim și să conturăm limitele lor.