Incursion into the evolution of the concept of personal autonomy [Articol]

Abstract

Personal autonomy represents a central construct in philosophical, psychological, and educational reflection, essential for understanding personality formation and self-regulation. This article analyzes the conceptual evolution of autonomy across major theoretical paradigms, from classical moral-rational interpretations to contemporary perspectives based on self-determination and psychosocial development. The study adopts a theoretical-analytical approach grounded in comparative analysis of interdisciplinary literature. Findings highlight the multidimensional nature of autonomy and the interdependence of its moral, cognitive, affective, and educational dimensions. The results confirm that personal autonomy is not a fixed trait but a developmental process shaped by interaction between internal maturation and educational context, functioning as a key indicator of reflexive maturity and a fundamental objective of contemporary education.

Autonomia personală reprezintă un construct central în reflecția filosofică, psihologică și educațională, esențial pentru înțelegerea formării personalității și a autoreglării. Articolul analizează evoluția conceptuală a autonomiei în principalele paradigme teoretice, de la interpretările moral-raționale clasice la abordările contemporane bazate pe autodeterminare și dezvoltare psihosocială. Studiul are caracter teoretico-analitic și se bazează pe analiza comparativă a literaturii interdisciplinare. Rezultatele evidențiază caracterul multidimensional al autonomiei și interdependența dimensiunilor sale morale, cognitive, afective și educaționale. Se confirmă că autonomia nu este o trăsătură fixă, ci un proces de dezvoltare rezultat din interacțiunea dintre maturizarea internă și contextul educațional, constituind un indicator al maturității reflexive și un obiectiv fundamental al educației contemporane.