TEORIILE PSIHOLOGICE ALE ÎMBĂTRÂNIRII

Abstract

Vârsta a treia reprezintă vârsta transformărilor de ordin medical, profesional, social și familial și care impactează individul la nivel psihologic, cu efecte directe asupra comportamentului, cogniției și afectului. Solicitările de readaptare și restructurare uneori depășesc capacitatea vârstnicului de a le face față cu succes și astfel ecoul se observă în modul în care bătrânul relaționează cu persoanele din mediul său de proveniență, în atitudinea față de propria persoană, neglijându-se și pierzându-și speranța în mai bine. La nivel emoțional, bătrânul devine anxios, depresiv, iar la nivel fizic se ajunge la diferite tulburări psihologice, precum demența, delirul, depresia. Vârstnicii care sunt rezilienți și dețin strategii de coping adaptative au parte de o îmbătrânire de succes și manifestă o stare de bine psihologică.The third age is the age of medical, professional, social and family transformations that impact the individual on a psychological level, with direct effects on behavior, cognition and affect. Rehabilitation and restructuring requests sometimes exceed the elderly person's ability to cope with them successfully, and thus the echo is observed in the way the elderly relates to the people in his environment, in the attitude towards oneself, neglecting himself and losing hope for the better. On an emotional level, the old person becomes anxious, depressed and at the physical level are recorded various psychological disorders, including dementia, delirium and depression. Elderly people who are resilient and have adaptive coping strategies are successful in aging and have a psychological well-being.