Students’ representations of psychosocial adaptability and quality of life [Articol]

Abstract

Psychosocial adaptability constitutes a core dimension of individual equilibrium and optimal functioning in society, reflecting a person’s capacity to adjust attitudes, values, behaviours, and emotional responses to the demands of the social environment. It involves a continuous process of interaction and transformation through which individuals develop an adaptive potential that facilitates social integration and active participation in community life. In contemporary accounts, quality of life (QoL) is conceptualised as the individual’s subjective appraisal of their position in life within the cultural, social, and value-laden context in which they live. It encompasses interdependent domains – physical, psychological, social, and spiritual well-being – that together define overall satisfaction and personal fulfilment. The relationship between psychosocial adaptability and QoL is intrinsic: higher levels of adaptation support emotional stability, self-regulation, and a sense of existential coherence. The present study examines students’ representations of these constructs, highlighting the internal and contextual factors implicated in the construction of sustainable well-being. Adaptabilitatea psihosocială constituie o dimensiune esențială a echilibrului individual și a funcționării optime în societate, reflectând capacitatea persoanei de a-și ajusta atitudinile, valorile, comportamentele și răspunsurile emoționale în raport cu cerințele mediului social. Ea presupune un proces continuu de interacțiune și transformare, prin care individul își dezvoltă un potențial adaptativ ce facilitează integrarea socială și participarea activă la viața comunitară. În viziunea contemporană, calitatea vieții este conceptualizată drept percepția subiectivă a individului asupra propriei poziții existențiale în contextul cultural, social și valoric în care trăiește. Aceasta înglobează dimensiuni interdependente – bunăstarea fizică, psihologică, socială și spirituală – ce definesc starea globală de satisfacție și împlinire personală. Relația dintre adaptabilitatea psihosocială și calitatea vieții este una intrinsecă: un nivel ridicat de adaptare susține stabilitatea emoțională, autoreglarea și sentimentul de coerență existențială. Prezentul studiu investighează reprezentările studenților privind aceste concepte, evidențiind factorii interni și contextuali implicați în construcția unei stări de bine durabile.