Intergenerational solidarity in education: institutional leadership and pedagogical innovation [Articol]

Abstract

Acest studiu analizează solidaritatea intergenerațională în instituțiile educaționale ca dimensiune structurală a colaborării profesionale, a coeziunii organizaționale și a inovării pedagogice. Cercetarea este fundamentată teoretic pe teoria coeziunii sociale, teoria învățării sociale și teoria comunităților de practică, care, împreună, oferă un cadru conceptual complementar pentru înțelegerea modului în care relațiile interpersonale și schimbul de cunoștințe contribuie la stabilitatea și dezvoltarea instituțiilor educaționale. Investigația empirică se bazează pe un chestionar aplicat cadrelor didactice implicate în programe de formare profesională continuă. Instrumentul a vizat explorarea percepțiilor privind sprijinul oferit de conducerea instituțională, intensitatea mentoratului între colegi și frecvența schimbului de experiență între profesori cu niveluri diferite de experiență profesională. Rezultatele evidențiază existența unei culturi consolidate a interacțiunii intergeneraționale, a unor practici susținute de mentorat și a unei percepții favorabile asupra sprijinului managerial în facilitarea proceselor colaborative. Concluziile confirmă faptul că solidaritatea intergenerațională funcționează nu doar ca o dinamică relațională, ci și ca o resursă organizațională care consolidează capitalul profesional, sprijină capacitatea adaptativă și stimulează inovarea pedagogică. Inițiativele de leadership care promovează mentoratul structurat, mediile de învățare colaborativă și asumarea responsabilității profesionale comune contribuie în mod semnificativ la menținerea unui climat educațional coerent și rezilient. Studiul subliniază necesitatea integrării colaborării intergeneraționale în strategiile de management educațional, în vederea asigurării unei dezvoltări instituționale sustenabile, a continuității cunoașterii profesionale și a unei integrări echilibrate între tradiție și inovație în cadrul sistemelor educaționale contemporane.

This study examines intergenerational solidarity in educational institutions as a structural dimension of professional collaboration, organizational cohesion, and pedagogical in novation. The research is theoretically grounded in social cohesion theory, social learning theory, and the theory of communities of practice, which together provide a complementary framework for understanding how interpersonal relationships and knowledge exchange contribute to the stability and development of school organizations. The empirical investigation is based on a survey administered to teachers involved in continuing professional development programs. The instrument explored perceptions of institutional leadership support, the intensity of peer mentoring, and the frequency of experience exchange between teachers with different levels of professional experience. The findings indicate a consistent culture of intergenerational interaction, sustained mentoring practices, and a positive perception of managerial support in facilitating collaborative processes. The results confirm that intergenerational solidarity functions not only as a relational dynamic but also as an organizational resource that strengthens professional capital, supports adaptive capacity, and enhances pedagogical innovation. Leadership initiatives that promote structured mentoring, collaborative learning environments, and shared professional responsibility contribute significantly to maintaining a cohesive and resilient educational climate. The study emphasizes the need to integrate intergenerational collaboration into educational management strategies to ensure sustainable institutional development, the continuity of professional knowledge, and a balanced integration of tradition and innovation within contemporary school systems.