Învățământul superior – factor de mobilitate spațială şi socială a persoanelor cu dizabilități [Articol]

Abstract

În prezent, educația este un factor-cheie în rezolvarea unei game largi de probleme sociale, de la eradicarea sărăciei la încălzirea globală și epidemii la revoluții tehnologice. În acest context, se consideră că învățământul universitar are o responsabilitate mai mare ca facilitator al dezvoltării viitoare și factor de asigurare a coeziunii sociale. Dimensiunea socială a învățământului superior este un concept din ce în ce mai important în contextul punerii în aplicare a sistemului Bologna. În special în Europa, învățământul superior este privit prin prisma dimensiunii sociale. Această abordare se bazează pe contribuția învățământului superior la societate, în special în ceea ce privește formarea științifică și tehnică a populației, dezvoltarea personală, promovarea coeziunii și a mobilității sociale a grupurilor celor mai defavorizate. Dimensiunea socială a educației se referă la includerea tuturor grupurilor de studenți în procesul educațional (cu o atenție deosebită acordată integrării grupurilor dezavantajate din punct de vedere socioeconomic și a grupurilor cu nevoi speciale), luând în considerare beneficiile multiple ale învățământului universitar în ceea ce privește dezvoltarea socială a acestor grupuri, accesul la învățământul superior și numărul de persoane care finalizează învățământul superior Aceasta este o politică relativ nouă, iar dimensiunea socială a educației nu ar trebui privită ca o investiție cu beneficii pe termen scurt, cum ar fi creșterea capacității de inserție profesională, ci ca o investiție necesară pe termen lung cu beneficii semnificative pentru dezvoltarea socială, culturală și economică a societății în ansamblu. Currently, education is a key factor in solving a wide range of social issues, from eradicating poverty to global warming, epidemics, and technological revolutions. In this context, higher education is seen as having a greater responsibility as a facilitator of future development and a factor in ensuring social cohesion. The social dimension of higher education is an increasingly important concept in the context of implementing the Bologna system. Particularly in Europe, higher education is viewed through the lens of its social dimension. This approach is based on higher education’s contribution to society, particularly in terms of the scientific and technical training of the population, personal development, and the promotion of social cohesion and mobility for the most disadvantaged groups. The social dimension of education refers to the inclusion of all student groups in the educational process (with special attention given to the integration of socioeconomically disadvantaged groups and those with special needs), considering the multiple benefits of higher education regarding the social development of these groups, access to higher education, and the number of individuals who complete higher education. This is a relatively new policy, and the social dimension of education should not be viewed as an investment with short-term benefits, such as increasing employability, but rather as a necessary long-term investment with significant benefits for the social, cultural, and economic development of society as a whole.