The role of ngos, public authorities, and educational institutions in supporting extracurricular initiatives [Articol]

Abstract

În societățile contemporane marcate de tensiuni sociale și marginalizarea tinerilor, consolidarea păcii depinde din ce în ce mai mult de procese sociale incluzive care se extind dincolo de cadrul politic și de securitate formale. Din perspectiva relațiilor internaționale, acest articol examinează rolul organizațiilor non-guvernamentale (ONG-uri), al autorităților publice și al instituțiilor de învățământ în sprijinirea inițiativelor extracurriculare ca instrumente de consolidare a păcii și a coeziunii sociale. Studiul adoptă o abordare calitativă și analitică bazată pe analiza documentelor și exemple de caz selectate din țări precum Portugalia, Brazilia, SÃO TOMÉ și PRÍNCIPE. Constatările evidențiază modul în care cooperarea dintre actorii statali și nestatali sporește eficacitatea educației non-formale în promovarea unor valori precum empatia, responsabilitatea, solidaritatea și cetățenia activă în rândul tinerilor. Inițiativele extracurriculare demonstrează consolidarea participării tinerilor, reducerea conflictelor sociale și promovarea mediilor de învățare incluzive și pașnice. Articolul susține că parteneriatele durabile dintre ONGuri, autoritățile publice și instituțiile de învățământ sunt esențiale pentru consolidarea păcii pe termen lung și reziliența comunității. Concluziile subliniază importanța strategică a integrării educației extracurriculare pentru pace într-un cadru mai larg de guvernanță și dezvoltare. In contemporary societies marked by social tensions and youth marginalization, peacebuilding increasingly depends on inclusive social processes that extend beyond formal political and security frameworks. From an international relations perspective, this article examines the role of non-governmental organizations (NGOs), public authorities, and educational institutions in supporting extracurricular initiatives as instruments of peacebuilding and social cohesion. The study adopts a qualitative and analytical approach based on document analysis and selected case examples from Lusophone countries, namely Portugal, Brazil, SÃO TOMÉ and PRÍNCIPE. The findings highlight how cooperation between state and non-state actors enhances the effectiveness of non-formal education in promoting values such as empathy, responsibility, solidarity, and active citizenship among young people. Extracurricular initiatives are shown to strengthen youth participation, reduce social conflicts, and foster inclusive and peaceful learning environments. The article argues that sustainable partnerships between NGOs, public authorities, and educational institutions are essential for long-term peacebuilding and community resilience. It concludes by emphasizing the strategic importance of integrating extracurricular peace education into broader governance and development frameworks.