Domains of academic staff engagement in the development of university organizational culture [Articol]

Abstract

The present article investigates the main domains through which academic staff participate in the formation and consolidation of university organizational culture, departing from the view that faculty shape, carry, and renew institutional norms through their daily professional conduct. Based on interpretivist organizational theory and a thematic synthesis of foundational and contemporary scholarship, the study traces the specific mechanisms through which shared assumptions and values are internalized by academic staff and expressed in their professional conduct, identifying the distinctive roles they assume as guardians and transformers of institutional identity. Particular attention is given to the conditions that facilitate the transition from professional disengagement to meaningful institutional involvement, with emphasis on knowledge management, pro-innovation academic climates, and the alignment of individual professional trajectories with the broader mission and values of the institution. The analysis argues that staff engagement is what makes organizational resilience possible, and concludes that building cultures of genuine collaboration and reflection, supported by action research methodologies and participatory forms of academic leadership, offers a workable basis for institutional development and adaptability under contemporary pressures of educational change.

Prezentul articol analizează dimensiunile implicării personalului didactic universitar în dezvoltarea culturii organizaționale a instituțiilor de învățământ superior. Demersul investigativ urmărește modul în care premisele fundamentale și valorile împărtășite sunt internalizate și transpuse în practică de către cadrele didactice, delimitând rolurile specifice pe care acestea le exercită în calitate de vectori de transmitere și participanți activi la configurarea identității instituționale. Studiul examinează strategii validate în literatura de specialitate pentru facilitarea tranziției de la lipsa de implicare la un nivel ridicat de angajament, cu accent pe managementul cunoașterii și climatul favorabil inovării. Rezultatele evidențiază faptul că participarea personalului didactic constituie un determinant al rezilienței organizaționale, realizată prin corelarea sistematică a obiectivelor profesionale individuale cu misiunea și valorile universității. Concluziile relevă că promovarea unei culturi a colaborării și a practicii reflexive, în special prin valorificarea cercetării acționale și a leadership-ului participativ de tip orizontal, contribuie la creșterea performanței instituționale și la consolidarea capacității de adaptare în contextul globalizării educaționale.