Valorificarea optimă a surselor de informare în scrierea academică din Ştiinţele Comunicării [Articol]

Abstract

Lucrarea are în atenţie situările studenţilor în raport cu sursele de informare pe care le utilizează în scrierea academică din Ştiinţele Comunicării. Pe baza a 112 de interviuri realizate în perioada 2021-2022 (interviuri individuale sau focus-grupuri) cu studenţi înscrişi în domeniul Ştiinţelor Comunicării din Iaşi, Cluj şi Bucureşti, am descoperit trei categorii de relaţionări posibile cu sursele de informare. Prima, şi cea mai frecvent invocată, tratează sursele strict ca autorităţi, iar cuvintele lor sunt considerate a fi un temei suficient pentru convingerile pe care studenţii le exprimă pe parcursul lucrării. Acest prim tip de relaţie implică recunoaşterea superiorităţii epistemice a sursei în raport cu nivelul la care se găseşte studentul. O a doua categorie este abordată într-un orizont al egalităţii epistemice: studenţii pot completa, nuanţa sau contrazice anumite afirmaţii făcute de autorii citaţi, bazându-se pe propriile experienţe în domeniul despre care scrie (sau vorbeşte) autorul respectiv. A treia categorie de surse devine pentru studenţi obiect al analizei critice, care presupune asumarea unei superiorităţi epistemice. Voi argumenta necesitatea tuturor celor trei categorii de surse pentru dezvoltarea gândirii critice a studenţilor. De asemenea, voi sublinia câteva disfuncţii care se pot insinua în fiecare dintre cele trei cazuri. În sfârşit, voi identifica principalele căi de optimizare a procesului de relaţionare cu sursele, printr-o mai bună cunoaştere a limitelor epistemice pe care le are fiecare punct de vedere exprimat în ştiinţele comunicării, limite accentuate de specificul acestui domeniu.

The paper takes into account the students' situations in relation to the sources of information they use in academic writing in Communication Sciences. Based on 112 interviews conducted during 2021-2022 (individual interviews or focus groups) with students enrolled in the field of Communication Sciences in Iasi, Cluj and Bucharest, we discovered three categories of possible relationships with information sources. The first, and the most frequently invoked, treats the sources strictly as authorities, and their words are considered to be a sufficient basis for the beliefs that the students express during the work. This first type of relationship involves the recognition of the epistemic superiority of the source in relation to the level at which the student is. A second category is approached in a horizon of epistemic equality: students can complete, nuance or contradict certain statements made by the quoted authors, based on their own experiences in the field about which the respective author writes (or speaks). The third category of sources becomes for students the object of critical analysis, which assumes the assumption of an epistemic superiority. I will argue the necessity of all three categories of sources for the development of students' critical thinking. I will also point out some dysfunctions that can be insinuated in each of the three cases. Finally, I will identify the main ways to optimize the process of relating to the sources, through a better knowledge of the epistemic limits that each point of view expressed in the communication sciences has, limits accentuated by the specifics of this field.