Fascial mobilization techniques as a complementary strategy in physiotherapy to increase mobility and decrease low back pain

Abstract

The integration of fascial techniques into kinesiotherapy for patients with low back pain has proven more effective than standard rehabilitation protocols. This study aimed to evaluate the effects of combining these techniques on mobility and pain relief in 24 participants, divided into two groups: an experimental group receiving both physiotherapy and fascial mobilizations, and a control group undergoing standard physiotherapy. Assessments included the Visual Analog Scale (VAS) for pain, the Schober test for mobility, and the Roland & Morris questionnaires. Results showed significant improvements in the experimental group for both pain reduction and increased lumbar mobility. These findings suggest that adding fascial mobilizations to physiotherapy enhances treatment outcomes, offering faster pain relief and potential for reducing recurrences. This approach may improve patients’ long-term quality of life. However, further large-scale studies are needed to confirm these results and guide the development of structured physiotherapeutic programs integrating fascial techniques.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a lansat primele linii directoare pentru gestionarea durerii cronice de spate în îngrijirea primară, indicând intervenții recomandate și nerecomandate. Durerea lombară este principala cauză a dizabilității la nivel global, afectând în 2020 aproximativ 619 milioane de persoane, o creștere de 60% față de 1990. Se estimează că numărul va ajunge la 843 milioane până în 2050, cu cele mai mari creșteri în Africa și Asia. Scopul studiului este de a evalua eficiența manipulării fasciei în combinație cu intervențiile kinetoterapeutice pentru gestionarea durerii cronice de spate. Ipoteza sugerează că această combinație este mai eficientă decât tratamentele convenționale, reducând durerea și disfuncțiile mecanice. Rezultatele arată o scădere semnificativă a durerii în grupul experimental (de la 7,5 ± 0,9 la 3,0 ± 1,1, P < 0,01) și îmbunătățirea mobilității, comparativ cu o reducere modestă în grupul de control.