RELAȚIA DINTRE AUTOAPRECIERE ȘI MANIFESTAREA AGRESIVITĂȚII LA ADOLESCENȚI

Abstract

Agresivitatea este o caracteristică a formelor de comportament orientat în sens distructiv în vederea producerii unor daune (materiale, moral-psihice sau mixte). Actul agresiv poate viza obiecte, ființe umane sau ambele. Iurciuc consideră agresivitatea ca un comportament motivațional, act care poate produce rău obiectelor atacate sau daună fizică altor persoane care le provoacă depresie, disconfort, încordare fizică, anxietate etc., actele agresive fiind unele dintre cele mai des folosite metode de rezolvare a problemelor. Agresivitatea este considerată un „comportament distructiv și violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine” (Popescu Neveanu). Cei mai mulți autori accentuează asupra intenționalității, atunci când definesc agresivitatea. Astfel, R.A. Baron (1977) definește agresivitate drept „orice act ce are ca intenție producerea unui prejudiciu țintei vizate”.Aggressiveness is a characteristics of behaviorally oriented forms of destruction in order to cause damage (material, moral-psychic, or mixed). The aggressive act may concern objects, human beings, or both. Iurciuc considers aggression as a motivating behavior that can cause harm to attacked objects or physical harm to others which cause depression, discomfort, physical tension, anxiety, etc.; aggressive acts being some of the most commonly used methods of solving problems. Aggressiveness is considered a "destructive and violent behavior oriented towards persons, objects or to oneself" (Popescu Neveanu). Most authors emphasize intentionality when defining aggressiveness. Thus, R.A. Baron (1977) defines aggressiveness as "any act having the intent of causing damage to the target".