Evoluția istoriografică a cercetărilor asupra fenomenului copiilor străzii: contextualizări internaționale și particularități din Republica Moldova [Articol]

Abstract

În articol se analizează evoluția științifică a cercetărilor privind fenomenul „copiii străzii” printr-o abordare istoriografică de tip genealogic, urmărind modul în care cunoașterea asupra acestui fenomen social a fost configurată de schimbările paradigmelor epistemologice și instituționale. Pornind de la premisa că „copiii străzii” reprezintă o categorie socio-conceptuală construită istoric, cercetarea evidențiază transformarea discursului științific de la interpretările moral-reformiste, criminologice și medicalizante ale secolelor XIX–XX către paradigma contemporană a protecției copilului și a incluziunii sociale. În plan global, studiul analizează rolul organizațiilor internaționale în standardizarea discursului asupra copilăriei vulnerabile, inclusiv contribuția doctrinară a UNICEF (United Nations International Children’s Emergency Fund) la consolidarea modelului bazat pe drepturi. Particularitatea cercetării constă în integrarea istoriografiei regionale a Republicii Moldova într-un cadru analitic comparativ, demonstrând coexistența inerțiilor epistemice post-sovietice cu influențele paradigmelor occidentale contemporane. Articolul propune o reconstrucție conceptuală a evoluției cercetării fenomenului, contribuind la clarificarea statutului teoretic al studiilor asupra copiilor străzii în spațiul științelor sociale. The article analyzes the scientific evolution of research about the social phenomenon „street children” through a genealogical historiographical approach, investigating how its knowledge has been shaped by shifts in epistemological and institutional paradigms. Based on the assumption that street children represent a historically constructed socio-conceptual category, the research highlights the transition from nineteenth- and twentieth-century moral-reformist, criminological, and medicalizing interpretations toward the contemporary paradigm of child protection and social inclusion. At the global level, the study analyzes the normative role of international organizations in standardizing discourse on vulnerable childhood, including the doctrinal contribution of the UNICEF (United Nations International Children’s Emergency Fund) to the consolidation of the rights-based model. The research further integrates the historiography of the Republic of Moldova into a comparative analytical framework, revealing the coexistence of post-soviet epistemic inertia and the influence of contemporary Western paradigms. The article contributes to conceptual reconstruction of research evolution in the field of street childhood studies within the social sciences.