Identificarea conținutului antrenamentului de forță la tinerii alergători de rezistență [Articol]

Abstract

Timp îndelungat, creșterea performanței la alergătorii de anduranță a fost asociată cu manipularea sarcinilor pe grupuri de probe, iar antrenamentul de forță a avut un rol secundar. După fundamentarea dependenței performanței de structurile morfologice și proprietățile funcționale ale mușchilor, această viziune a fost depășită. Dinamica pozitivă la semifond este susținută de proporționalitatea optimă între formele de manifestare ale calităților de forță cerute competițional și îmbunătățirea funcțiilor sistemului de transport al oxigenului și ale sistemelor autonome. 100% dintre antrenorii de copii folosesc mijloace orientate pe forță, privilegiind exerciții pentru forță-viteză (27,6%) și pentru forță-viteză plus rezistență de forță (51,8%). În ciclul anual, încărcările de forță sunt organizate variabil (47,6%) și uniform (52,4%); cu cât calificarea este mai înaltă, cu atât varianta variabilă se folosește mai frecvent. La 13–15 ani, accentul vizează rezistența musculară locală și forța-viteză (Factorul I), respectiv forța explozivă și forța-viteză (Factorul II), care explică împreună 60,9% din varianță.

For decades, performance gains in endurance runners were attributed to manipulating distance-group mean loads, while strength training was secondary. Once the dependence of performance on muscles’ morphological structure and functional properties was substantiated, this view shifted. Progress in middle-distance results is linked to an optimal proportionality between the motor expression of strength qualities required in competition and improved functions of the body’s oxygen-transport and autonomic systems. One hundred percent of youth coaches employ strength-oriented means, favoring exercises for speed-strength (27.6%) and for speed-strength plus strength endurance (51.8%). Across a yearly cycle, young middle-distance runners use variable (47.6%) and equable (52.4%) organizations of strength loading; with higher qualification, the variable mode is considered more effective for meeting age standards. For ages 13–15, strength training should target local muscular and speed-strength endurance (Factor I) and explosive and speed strength (Factor II), which jointly explain 60.9% of variance.