CONFRUNTAREA CU MOARTEA ȊN CONDIȚII PANDEMICE: ȊNVĂȚĂTURI ALE FILOSOFIEI PRACTICE

Abstract

„Dacă n-ar fi moarte, omul nu prea ar filosofa” − am spune odată cu Schopenhauer, considerând că dacă nu ar exista moartea, oamenii ar trebui să o inventeze artificial, aşa cum au făcut atunci când au utilizat arma nucleară sau când au favorizat/generat apariţia armelor biologice şi implicit a pandemiilor, aşa cum este, bunăoară, cea recent determinată de un corona virus cine ştie de unde venit. Soluţiilor strategice sau practice de (pre)ȋntâmpinare, de la vaccinuri la stimularea sistemului imunitar, omul le-a adăugat ȋntotdeauna, ȋnsă, şi soluţii filosofice, atitudini ȋnţelepte care să-i ofere şanse sporite de supravieţuire. Ȋn acest sens, lucrarea face referinţe interpretative la Pentalogul filosofului danez Morten Dige, care se referă la: (1) Confruntarea cu pandemia, interpretată din punctul de vedere al epistemologiei, prin fuziunea dintre filosofie, religie şi ştiinţă, al eticii şi moralei raportată convieţuirii cu semenii, respectiv al laturii politice a problemei. (2) Testarea modului de funcționare a sistemelor sociale și conducerea politico-administrativă, urmărind ȋn primul rând eficienţa „sistemului imunitar”, presupunând un sine-qua-non „ȋmpreună”. (3) O nouă strategie economică aplicată ȋn domeniul sănătăţii, prin reconsiderarea prioritară a investiţiilor profilactice, ȋn raport cu cele terapeutice. (4) Ȋnvăţături despre evitarea stresului de moarte, presupunând reevaluarea aspectelor prioritate pentru viaţă. (5) Recuperarea sensurilor „privirii ochi ȋn ochi”, singurul privilegiu psiho-emoţional prin care omul este dator să dubleze tehnologia. Toate acestea atitudini se pot ȋmplini prin valorificarea unor eficiente strategii semio-logice, urmând implicit semioza situaţională: cine-cui, ce şi cum, ȋn ce context, cu ce scop."If there were no death, human being would not really philosophize" − we would say with Schopenhauer, considering that if death did not exist, people would have to invent it artificially, as they did when they used the nuclear weapon or when they favored/generated the appearance of biological weapons and implicitly of pandemics, such as the one recently caused by a corona virus, who knows where it came from. To the strategic or practical (pre)prevention solutions, from vaccines to the stimulation of the immune system, man has always added philosophical solutions, wise attitudes that would give him increased chances of survival In this sense, the paper makes interpretive references to the Pentalogue of the Danish philosopher Morten Dige, which refers to: (1) Confrontation with the pandemic, interpreted from the point of view of epistemology, through the fusion of philosophy, religion and science, of ethics and morality related to coexistence with peers, respectively of the political side of the problem. (2) Testing the functioning of social systems and political-administrative leadership, primarily looking at the efficiency of the social "immune system", assuming a sine-qua-non "togetherness". (3) A new economic strategy applied in the field of health, through the priority reconsideration of prophylactic investments, in relation to therapeutic ones. (4) Teachings about avoiding the stress of death, presupposing the re-evaluation of priority aspects for life. (5) Recovering the meanings of "looking eye to eye", the only psycho-emotional privilege by which man is obliged to duplicate technology. All these attitudes can be fulfilled by capitalizing on effective semio-logical strategies, implicitly following the situational semiosis: who- whom, what and how, in what context, with what purpose.