Raționament etic și gândire critică [Articol]

Abstract

Pornind de la funcțiile și scopul eticii, prezentarea ridică întrebarea despre rolul și influența gândirii critice asupra raționamentului etic. Se demonstrează că numai rațiunea este incapabilă să facă față asigurării unui curs persistent și în creștere al gândirii etice și să ofere stimulente către conduita etică, precum și antrenamentul afectiv nu este suficient pentru a asigura un comportament moral în diverse contexte sau situații. În același timp, gândirea critică se poate dovedi a fi un instrument dublu, atât benefic, cât și periculos, datorită înclinației umane inerente către egoism și prejudecăți, autoînșelăciune și autojustificare, mai ales în problemele morale. Relevanța acestei relații pentru educația morală sunt dezvoltate din perspectivă teoretică și practică. Starting from the functions and aim of ethics, the presentation raises the question about the role and influence of critical thinking on ethical reasoning. It is shown that solely reason is unable to cope with assuring a persistent and increasing course of ethical thinking and provide incentive toward ethical conduct, as well as the affective training is not enough to secure a moral behavior in various context or situations. At the same time, critical thinking can prove to be a dual-sided tool, both beneficial and dangerous, due to human inherent propensity toward egotism and prejudice, self-deception and self- justification especially in moral issues. The relevance of this relation for moral education are developed from theoretical and practical perspective.