Collective impact as a mechanism for systemic change: theoretical foundations, international experience and research opportunities in Moldova [Articol]

Abstract

This article analyzes the application of Collective Impact methodology to advance childcare system reform in Moldova, grounding the analysis in social movement theory. Examination of the Family Care First initiative in Cambodia illuminates essential lessons regarding clarity of governance role definition and empowering local leadership, providing valuable context for understanding Moldova’s experience. Drawing on observed changes in actor behavior documented between 2019-2025 and examined through the Six Conditions for Systems Change framework, author analyzes the way the strategic engagement established coordination infrastructure, secured policy updates, ultimately culminating in a national commitment to end child institutionalization by 2027. Findings demonstrate systemic changes across structural, relational, and transformative levels, with critical success factors including government leadership, structured coordination mechanisms, and evidence-based advocacy. Challenges persist at transformative level, in shifting mental models among stakeholders. Methodologically, the research establishes Outcome Harvesting’s value for monitoring nonlinear reform processes and proposes future applications in health, education, and fulfilling recommendations within the EU association agenda.

Acest articol analizează aplicarea metodologiei Impactului Colectiv pentru reformarea sistemului de protecție a copilului în Republica Moldova, pornind de la teoria mișcărilor sociale. Examinarea inițiativei Family Care First din Cambodia evidențiază lecții esențiale privind organizarea structurii de guvernanță, definirea rolurilor și leadershipul local, oferind context valoros pentru înțelegerea experienței din Moldova. Pe baza schimbărilor observate în comportamentul actorilor, documentate între 2019-2025 și analizate prin cadrul celor Șase Condiții pentru Schimbarea Sistemelor, autorul urmărește modul în care implicarea strategică a contribuit la stabilirea infrastructurii de coordonare, obținerea angajamentelor politice, culminând cu angajamentul național de a elimina instituționalizarea copiilor până în 2027. Rezultatele demonstrează schimbări sistemice la nivel structural, relațional și transformațional, factorii critici de succes incluzând leadership guvernamental și mecanismele structurate de coordonare. Provocările persistă pe nivel implicit, în schimbarea modelelor mentale, care sunt profund înrădăcinate. Metodologic, cercetarea validează Outcome Harvesting pentru monitorizarea proceselor nelineare de reformă și propune aplicări viitoare în sănătate, educație și îndeplinirea recomandărilor din agenda de asociere cu UE.