Pirazolonele: de la farmacologia clasică la sisteme coordinative cu activitate biologică remarcabilă [Articol]

Abstract

Lucrarea prezintă o analiză detaliată a clasei pirazolonelor, explorând versatilitatea acestora de la descoperirea istorică a lui Ludwig Knorr (1883) până la aplicațiile contemporane în medicina de precizie și chimia coordinativă. Sunt evaluate proprietățile structurale și tautomeria nucleului heterociclic, evidențiind impactul acestora asupra farmacocineticii unor medicamente de referință precum metamizolul și edaravona. O secțiune centrală este dedicată tranziției de la pirazolonele clasice la 4-acil-5-pirazolone, utilizate ca liganzi în designul unor noi sisteme hibrizi de tip tiosemicarbazonă, care demonstrează că procesul de chelatare a acestor liganzi cu metale de tranziție (Cu,Ni,Co,V) amplifică semnificativ activitatea biologică. Rezultatele experimentale pe linia celulară de leucemie umană HL-60 indică o eficiență remarcabilă a complecșilor de cupru(II), cu valori IC50 de până la 0,24 μM, consolidând ipoteza că hibridizarea structurală a pirazolonelor reprezintă o strategie viabilă pentru dezvoltarea unor noi agenți antitumorali și antibacterieni de înaltă performanță. This paper presents a detailed analysis of the pyrazolone class, exploring its versatility from Ludwig Knorr's historical discovery in 1883 to contemporary applications in precision medicine and coordination chemistry. The structural properties and tautomerism of the heterocyclic core are evaluated, highlighting their impact on the pharmacokinetics of reference drugs such as metamizole and edaravone. A central section is dedicated to the transition from classical pyrazolones to 4-acyl-5-pyrazolones, utilized as ligands in the design of new thiosemicarbazone-type hybrid systems. These systems demonstrate that the chelation process of these ligands with transition metals (Cu,Ni,Co,V) significantly amplifies biological activity. Experimental results on the HL-60 human leukemia cell line indicate remarkable efficiency for copper(II) complexes, with IC50 values as low as 0.24 μM. These findings consolidate the hypothesis that the structural hybridization of pyrazolones represents a viable strategy for the development of high-performance antitumoral and antibacterial agents.