Transferul de cunoștințe între mediul academic și administrația publică: modele și bune practice [Articol]

Abstract

Transferul de cunoștințe între mediul academic și administrația publică joacă un rol esențial în îmbunătățirea procesului de elaborare a politicilor bazate pe dovezi, în consolidarea capacității de inovare și în creșterea eficienței reformelor din sectorul public. Articolul examinează principalele modele de interacțiune dintre universități și instituțiile publice, inclusiv parteneriatele de cercetare colaborativă, mecanismele de consultanță pentru elaborarea strategiilor și politicilor publice, precum și platformele instituționalizate de cooperare. Prin analiza experiențelor internaționale și a practicilor emergente din Uniunea Europeană,România și Republica Moldova, studiul identifică factorii care facilitează schimbul eficient de cunoștințe, precum încrederea instituțională, mecanismele formalizate de cooperare și dezvoltare a capacităților administrative. Totodată, sunt evidențiate bariere persistente, inclusiv constrângerile organizaționale, stimulentele limitate și capacitatea redusă de absorbție la nivel instituțional. Articolul propune un set de bune practici menite să consolideze colaborarea sustenabilă dintre universități și administrația publică, contribuind la dezvoltarea unei guvernări bazate pe cunoaștere și orientate spre inovare.

Knowledge transfer between academia and public administration plays a crucial role in improving evidence-based policymaking, innovation capacity, and the overall effectiveness of public sector reforms. The article examines the main models of interaction between universities and public institutions, including collaborative research partnerships, consultancy mechanisms for the development of National Development Strategies, Sectoral Strategies, public policy formulation, Institutional Development Plans, and Local Development Strategies. Through the analysis of international experiences and emerging practices in the European context and in transition economies, the study identifies the key factors that facilitate effective knowledge exchange, such as institutional trust, formalized human resource cooperation frameworks, and capacity-building initiatives. At the same time, persistent barriers are highlighted, including the existence of organizational barriers, limited incentives for academic staff and civil servants, as well as the low absorptive capacity of public authorities. A set of good practices is proposed to strengthen sustainable collaboration between universities and government. The findings contribute to a better understanding of how structured knowledge transfer mechanisms can support a more responsive, datadriven, and innovation-oriented public administration.