Integrarea Republicii Moldova în mecanismele și inițiativele de securitate ale Uniunii Europene: abordare geosecuritologică [Articol]

Abstract

Articolul analizează procesul gradual de integrare a Republicii Moldova în mecanismele și inițiativele de securitate ale Uniunii Europene, într-un mediu regional marcat de volatilitate accentuată. Adoptând o perspectivă geosecuritologică, studiul conceptualizează integrarea europeană ca o repoziționare strategică a unui stat de frontieră, care evoluează de la vulnerabilitate structurală către co-producerea securității europene. Metodologic, cercetarea se bazează pe analiza calitativă a documentelor strategice europene și ale Republicii Moldova, precum Acordul de Asociere UE–Republica Moldova, Busola Strategică a UE, strategiile naționale de securitate, apărare și militare, precum și Acordul-cadru privind participarea la misiunile PESC/PSAC. Sunt examinate, de asemenea, contribuțiile concrete ale Republicii Moldova la operațiile europene de gestionare a crizelor, Parteneriatul UE–Republica Moldova în domeniul securității și apărării (2024) și Misiunea de Parteneriat a UE în Republica Moldova – un instrument civil inovator al PSAC, axat pe consolidarea rezilienței și contracararea amenințărilor hibride. Constatările indică o tranziție progresivă de la neutralitatea „pasivă” către o neutralitate „activă”, compatibilă cu o participare aprofundată la aranjamentele europene de securitate și apărare. Republica Moldova este tot mai frecvent încadrată, atât normativ, cât și operațional, ca actor de primă linie în consolidarea rezilienței flancului estic al Uniunii Europene. Articolul concluzionează că integrarea cumulativă a Republicii Moldova în mecanismele și inițiativele de securitate ale Uniunii Europene modifică substanțial profilul strategic al statului și consolidează un spațiu comun de securitate UE–Republica Moldova, cu implicații semnificative asupra procesului de extindere a UE și asupra stabilității regionale. This article analyses the gradual integration of the Republic of Moldova into the European Union’s security mechanisms and initiatives in a highly volatile regional environment. Adopting a geosecuritological perspective, it conceptualises integration as the strategic repositioning of a border state from structural vulnerability to co-production of European security. Methodologically, the study relies on qualitative analysis of EU and national strategic documents, including the EU–Moldova Association Agreement, the EU Strategic Compass, the national security, defence and military strategies, as well as the framework agreement on participation in CSDP missions. It also examines Moldova’s concrete contributions to EU crisis-management operations, the 2024 EU–Moldova Security and Defence Partnership, and the EU Partnership Mission in Moldova as an innovative civil CSDP instrument focused on resilience and hybrid-threat response. The findings indicate a progressive shift from “passive” neutrality towards “active” neutrality, compatible with deeper participation in EU security and defence arrangements. Moldova is increasingly framed, normatively and operationally, as a frontline contributor to the resilience of the EU’s Eastern flank. The article concludes that this cumulative integration redefines Moldova’s strategic geography and consolidates a shared EU–Moldova security space, with significant implications for EU enlargement and regional stability.