SOLUŢII ALE ȘCOLII PENTRU REZILIENŢA FAMILIEI. EROII BASMELOR — MODELE DE REZILIENŢĂ

Abstract

Nevoia de rezilienţă a fost conştientizată la scară largă, în toate mediile sociale şi culturale, în contextul crizei pandemice care a zguduit omenirea. Studii recente arată că printre efectele de ordin psihologic ale pandemiei se numără anxietatea, depresia, alterarea accentuată a relaţiilor în cadrul familiei, divorţul. Contextul astfel creat readuce în discuţie importanţa educaţiei afectiv-emoţionale. Asistăm la transferul, din sarcina familiei în cea a şcolii, a răspunderii privind dezvoltarea tinerilor din punctul de vedere al inteligenţei emoţionale. Plecând de la premisa că educaţia morală se reuneşte cu educaţia afectivităţii [1], integrând-o, iar conţinuturile şi instrumentele didactice specifice educaţiei morale pot susţine şi educaţia emoţională, vom arăta în articolul de faţă că basmul, ca produs artistic cu profunde implicaţii la nivel educativ, poate fi valorificat pentru dezvoltarea dimensiunii afectiv-emoţionale, chiar în raport cu însuşirea capacităţii de a fi rezilient. Afirmaţia se bazează pe rezultatele preliminare ale unui experiment pedagogic pe care-l derulăm, centrat pe determinarea efectelor de ordin cognitiv, afectiv şi voliţional ale receptării basmului în şcoală, prin metoda dramatizării. Valorificat constant pentru dezvoltarea competenţelor specifice educaţiei morale, basmul oferă numeroase modele de rezilienţă. Lumea basmică este o lume ce esenţializează lumea reală. Personajele şi situaţiile în care acestea evoluează sunt simbolice, astfel că receptarea prin interpretare permite corelarea aceleiaşi imagini basmice cu nenumărate situaţii din viaţa reală. Studierea basmului în şcoală ar putea fi una dintre soluţiile la îndemână pentru cultivarea rezilienţei în familie.The need for resilience has been widely acknowledged in all social and cultural settings in the context of the pandemic crisis that has shaken humanity. Recent studies show that the psychological effects of the pandemic include anxiety, depression, severe disruption of family relationships and divorce. The context thus created brings into question the importance of emotional education. We are witnessing the transfer of responsibility for the development of young people’s emotional intelligence from the family to the school. Starting from the premise that moral education is linked to affective education, integrating it, and that the contents and teaching tools specific to moral education can also support emotional education, we will show in this article that fairy tales, as an artistic product with profound educational implications, can be used to develop the affective-emo- tional dimension, even in relation to the ability to be resilient. This assertion is based on the preliminary results of a pedagogical experiment we are carrying out, focused on determining the cognitive, affective and volitional effects of the reception of fairy tales in schools, through the dramatization method. Constantly used to develop skills specific to moral education, the fairy tale provides many models of resilience. The fairytale world is a world that essentialises the real world. The characters and the situations in which they evolve are symbolic, so that reception through interpretation makes it possible to relate the same fairy-tale image to countless real-life situations. Studying fairy-tales in school could be one of the solutions at hand for cultivating resilience in the family.