Imperativul coeziunii sociale între comunitățile gazdă și grupurile de persoane strămutate: provocări și soluții pentru Republica Moldova [Articol]

Abstract

The displaced persons crisis from Ukraine has been a major test for the social resilience mechanisms in the Republic of Moldova. At the same time, it highlighted a high degree of solidarity from the local population. However, in the context of the prolonged conflict and the intensification of socio-economic pressures, it has become imperative to strengthen social cohesion between host communities and refugee groups. This article proposes a conceptual approach to these dynamics by referring to the European Social Model (ESM), adapted to the specifics of Eastern Europe, and emphasizes in this context that economic development is interdependent with social justice, solidarity, and equitable integration. The paper analyzes the recent national regulatory framework, particularly the draft of the “National Program on the Phased Integration of Foreigners for the Period 2025–2027,” as well as strategic documents developed by international partners such as the UNHCR “Regional Refugee Response Plan 2025-2026” and related studies. In this context, it is argued that local public authorities play a key role in managing the integration process, acting as links between public policies and community realities. Investments made with the support of international partners in social infrastructure, community centers, education, and health services not only facilitate the integration of foreigners and displaced persons but also bring tangible and lasting benefits to host communities. Thus, integration becomes not only a humanitarian necessity but a strategic opportunity for strengthening social cohesion, modernizing local services, and advancing the Republic of Moldova on the path of convergence with the European social model.

Criza persoanelor strămutate din Ucraina a constituit un test major pentru mecanismele de reziliență socială din Republica Moldova. În același timp, a reliefat un grad înalt de solidaritate din partea populației locale. Însă, pe fondul prelungirii conflictului și al intensificării presiunilor socio-economice, devine imperativă consolidarea coeziunii sociale întrecomunitățile-gazdă și grupurile de refugiați. Articolul propune o abordare conceptuală a acestor dinamici prin raportare la Modelul Social European (MSE), adaptat specificului est-european și accentuează în acest context că dezvoltarea economică este interdependentă cu justiția socială, solidaritatea și integrarea echitabilă. Lucrarea analizează cadrul normativ național recent, în special proiectul ”Programului Național privind integrarea etapizată a străinilor pentru perioada2025–2027”, cât și documentele strategice elaborate de partenerii internaționali, precum UNHCR ”Regional Refugee Response Plan 2025-2026” și studiile aferente. În acest context, se argumentează că autoritățile publice locale dețin un rol-cheie în gestionarea procesului de integrare, fiind actori de legătură între politicile publice și realitățile comunităților. Investițiile realizate cu suportul partenerilor internaționali în infrastructura socială, centre comunitare, servicii de educație și sănătate, nu doar facilitează integrarea străinilor și persoanelor strămutate ci pot aduce beneficii tangibile și durabile comunităților-gazdă. Astfel, integrarea devine nu doar o necesitate umanitară, ci o oportunitate strategică pentru consolidarea coeziunii sociale, modernizarea serviciilor locale și avansarea Republicii Moldova pe calea convergenței cu modelul social european.