Facultatea Psihologie, Ştiinţe ale Educaţiei, Sociologie şi Asistenţă Socială / Faculty of Psychology, Educational Sciences, Sociology and Social Work
Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/13
Browse
2 results
Search Results
Item PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII ȘTIINȚEI ÎN SOCIETATEA CUNOAȘTERII(CEP USM, 2020) Lozovanu, EcaterinaLumea nu a fost niciodată atât de deschisă pentru cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică ca în prezent și nici competența umană nu a mai evoluat atât de rapid spre direcții care nu erau apreciate anterior. Ritmul descoperirilor este mai accelerat, deși există domenii științifice în cadrul cărora obiectivele se realizează mai lent și cu eforturi colective considerabile. Cu toate acestea, constatăm că succesele obținute în domeniul științei au avut un impact enorm asupra mentalității oamenilor și ca o consecință au format convingerea ce reflectă știința ca factor dominant în societatea contemporană. O reflecție filosofică asupra procesului de dezvoltare a științei relevă faptul că timp îndelungat științele fizice au fost dominante, iar în ultimii ani asistăm la o dezvoltare fulminantă a biologiei (geneticii), care are nu doar implicații economice, ci și implicații etice de o importanță majoră. Totodată, societatea contemporană a informației și cunoașterii atestă factori indicativi ai unui fenomen inedit numit știința integrativă. Aceasta se proiectează la frontiera integratoare ale domeniului astrofizic, care îmbină procese de constituire a universului ca sistem cuantic (procese ce se plasează dincolo de teoria mecanicii cuantice, dar și de teoria superstrungurilor) și a proceselor vieții, minții și conștiinței. Știința integratoare propune o nouă înțelegere a realității, chiar și a aceleia considerată astăzi pur structurală. Sperăm că teoriile științei integrative vor reflecta asupra realității care include Conștiința ca factor fundamental al Existenței.Item PERSPECTIVE FILOSOFICE ASUPRA METODEI PSIHANALIZEI FREUDIENE(CEP USM, 2022) Dumitrescu, MariusÎn această lucrare ne propunem să indicăm acele perspective filosofice ce se pot identifica în ceea ce Freud anunța la o conferinţă, ţinută la Clark University, Worcester în septembrie 1909 ca fiind o nouă metodă și pe care o numeşte psihanaliză. Această metodă, după cum ne spune autorul acesteia, își propune să descifreze structurile inconștientului prin identificarea mecanismelor de proiecție și transfer ale unui subiect. Psihanaliza studiază gradul de rezistență al conștiinței la aceste structuri inconștiente pe care Freud le identifică în Supra-eu, ca element ce i se impune individului din partea societății ca un element ce se originează în exteriorul său și în pulsiunile sinelui, legate strict de individ, de ceea ce Freud numea ideea de „suflet liber”. Vom arăta că pentru metoda psihanalizei devine prioritar rolul de mediator pe care îl are Eul sau conștiința în raportul dintre Supra-eu și universul pulsiunilor, respectiv dintre valorile pe care societatea le acceptă la un moment dat și interesele vitale ale individului. Considerăm, în acest sens, că rolul principal al psihanalizei este să intervină mai ales atunci când, de regulă sub amenințarea vieții, această calitate de mediator a Eului este grav perturbată punând sub semnul întrebării buna funcționare a societății și raportul acesteia cu indivizii care o formează.