Facultatea Psihologie, Ştiinţe ale Educaţiei, Sociologie şi Asistenţă Socială / Faculty of Psychology, Educational Sciences, Sociology and Social Work
Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/13
Browse
2 results
Search Results
Item METAFORIZAREA ÎN PROCESUL DEZVOLTĂRII(CEP USM, 2020) Ursu, CristinaUtilizarea infinitivului lung metaforizare deplasează accentul de pe rezultat pe proces. Dezvoltarea personală este și ea un proces căruia vrem să-i atribuim facultatea de „a metaforiza”, și nu doar atât, ci „a metaforiza bine”, în alte cuvinte, a vedea până și cele mai ascunse asemănări întru redescoperirea realității. O euristică care deconstruiește, pentru a construi o nouă ordine inventivă a lucrurilor prin travaliul mișcării (epiphora). Această ultimă noțiune deschide o informație nouă, perplexă, o informație care ar putea contribui la dezvoltarea abilităților cognitive și afective. Cu toate că figura semantică a metaforei e condamnată uneori ca sofism sau e întrevăzută drept un simplu ornament discursiv, relaționăm mecanismul metaforizării cu conceptul de dezvoltare personală. Pe lângă funcțiile retorică în lumea elocinței și cea poetică în lumea tragediei, putem să-i atribuim și o funcție de dezvoltare personală în vederea practicării abilității de a relaționa lucruri în baza unor asemănări originale, individuale, bazate pe propria experiență, sustrase banalității și uzajului curent? Funcție de a umple o lacună semantică în ipostaza ontologică a omului. În timp ce metafora este „transferul asupra unui lucru al unui nume ce desemnează alt lucru, transfer sau al genului asupra speciei, sau al speciei asupra genului, sau al speciei asupra speciei, sau conform raportului de anologie”, aceasta survine într-o ordine deja cunoscută, conform relațiilor de subordonare, coordonare, proporționalitate sau egalitate de raporturi. Aceste raporturi între elementele constitutive ale metaforei desemnează organizarea concepției noastre despre lucruri, le ierarhizează și, astfel, ne punem întrebarea în ce mod procesul de creare a metaforelor, interacțiunea vie dintre elemente într-un transfer însuflețit de semnificație contribuie de dezvoltarea autentică a sinelui în lume?Item GÂNDIREA CRITICĂ DREPT EXTENSIE A LECTURII CRITICE(CEP USM, 2022) Ursu, CristinaLectura prefigurează comunicarea dintre autor-text-cititor, articulează faptul-de-a-fi-laolaltă-cu-altul la nivelul înțelegerii. O lectură critică este o lectură în care „dez-depărtăm” textul, cu alte cuvinte, îl apropiem, ne angajăm într-o relație vie, deschisă cu semnificațiile iradiante ale structurii sale. De aceea, lectura critică vine să susțină scopul lecturii, să interconecteze ideile dinspre interior, să valideze înțelesurile într-un sistem armonios, care pășește dincolo de suprafața grafică; să formuleze întrebări și, pe parcurs, să răspundă la ele. Lectura e un fenomen în care textul se arată pe sine însuși, așa cum e structurat prin lucruri-cuvinte prezente, anunțând, totodată, ceva care nu se arată la prima vedere. O lectură critică vine tocmai să reveleze ceva care nu se arată în arătarea de sine a textului. Prin urmare, are drept finalitate examinarea critică a textului și a temelor, ideilor sale implicite/ explicite. Aceasta implică diverse strategii, precum adresarea de întrebări despre intenția autorului/ textului, structura și scopul textului, semnificațiile cuvintelor și expresiilor individuale, „citirea printre rânduri”, harta conceptuală, tehnica jurnalului, notițe, relectura, parafrazarea, contradicția de perspective ale receptării, lentile critice etc. Lectura critică presupune prezentarea unui argument care evaluează și analizează materialul citit. Rămâne să argumentăm în ce măsură lectura și gândirea critică reprezintă temelia învățării și a dezvoltării personale.