Browsing by Author "Vizdoagă, Tatiana"

Now showing 1 - 20 of 24

ADMISIBILITATEA PROBELOR PREZENTATE DE APĂRĂTOR ÎN PROCESUL PENAL
(2023) Ceachir, Anatolie; Vizdoagă, Tatiana
Scopul lucrării constă în realizarea unui studiu complex al activității apărătorului în probatoriul penal și, în legătură cu aceasta, relevarea admisibilității probelor prezentate de apărător prin prisma instituției admisibilității probelor în procesul penal și optimizarea cadrului de reglementare din acest domeniu.
APĂRAREA ÎN CAUZE PENALE: NOTE DE CURS
(CEP USM, 2020) Vizdoagă, Tatiana
Prezenta lucrare corespunde curriculumului disciplinei și cu - prinde întregul spectru de activități realizate în cursul procesului penal cu ocazia desfășurării activității de apărare și îşi propune ca scop formarea capacităţilor de transfer al cunoştinţelor teoretice şi a abilităţilor practice în situaţii concrete, de soluţionare a speţelor, de rezolvare a unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, de formulare a poziţiei şi argumentare a soluţiilor, necesare practicianului, în scopul formării deprinderilor de aplicare corectă şi eficientă a legii procesual-penale, a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, ceea ce contribuie la formarea de specialişti cu o largă viziune europeană.
Aspecte de drept comparat privind rolul instanței de judecată în asigurarea contradictorialității în unele sisteme de drept [Articol]
(CEP USM, 2020) Vizdoagă, Tatiana; Rusu, Lucia
On the basis of decision of criminal procedure competitiveness there is the goal of proving the truth. In the criminal procedure it is a truth that might be possible only when there are two consequences: the preliminary and judicial. If the first is in the form of search, the second is in compliance with the competitive procedures. Investigative pre-trial proceedings lead to such a construction of the court phase in which the leading role belong to the judge, because as the guarantor of the legitimacy of one „master” of the case stands the subsequent examination of his work by other sovereign entity with the participation of the parties.
ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE ALE RELUĂRII URMĂRIRII PENALE
(2024) Bodean, Valeriu; Vizdoagă, Tatiana
Scopul lucrării constă în realizarea unui studiu aprofundat și multiaspectual al instituției reluării urmăririi penale, în acord cu dreptul persoanei de a nu fi urmărită și judecată de două ori pentru aceeași faptă penală, și, în conexiune cu aceasta, în relevarea problemelor ivite cu prilejul redeschiderii unor proceduri penale finalizate prin adoptarea unor soluții de netrimitere în judecată a cauzelor penale, precum și în formularea unor propuneri de soluționare a problemelor relevate.
CALITATEA APĂRĂTORULUI DE SUBIECT AL PROBATORIULUI (Unele aspecte de drept comparat)
(CEP USM, 2020) Vizdoagă, Tatiana
Datele neadmise ca probe administrate cu incălcarea drepturilor fundamentale ale omului
(2018) Vizdoagă, Tatiana; Eșanu, Adriana
Actele procedurale şi procedeele probatorii constituie instrumente vii prin care toţi participanţii la proces îşi exercită drepturile, îşi valorifică interesele, iar procurorul şi organul de urmărire penală stabilesc adevărul, cercetând sub toate aspectele, complet şi obiectiv toate circumstanţele cauzei. În vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, în legislaţia procesual-penală este reglementat modul în care părţile pot solicita ori participa la efectuarea anumitor acţiuni procesuale, dar şi sancţiunile procesuale în caz de încălcare a prevederilor legale. Asemenea sancţiuni se impun, în special, în raport cu datele obţinute în condiţii obscure, context în care în procesul penal acestea nu vor fi admise ca probe şi, prin urmare, se vor exclude din dosar, nu vor putea fi prezentate în instanţa de judecată şi nu vor fi puse la baza sentinţei sau a altor hotărâri judecătoreşti. Luând în calcul semnificaţia şi natura reglementării de la art.94 alin.(1) din CPP al RM, dar şi domeniul vast al acesteia, în prezentul studiu au fost supuse cercetării primele două circumstanţe-sancţiuni.
Dreptul apărării de a solicita explicarea învinuirii (acuzării) la faza urmăririi penale
(2021) Vizdoagă, Tatiana; Eșanu, Adriana
Potrivit art. 66 alin. (2) pct.1) din Codul de procedură penală, învinuitul are dreptul să ştie pentru ce faptă este învinuit […], adică să fie informat asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa. În cazul în care persoana nu este informată corect cu privire la învinuirea înaintată, aceasta este lipsită de dreptul de a-şi asigura posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării, fiind afectate grav principiile unui proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Cu toate că principiul care guvernează realizarea drepturilor de către învinuit în procesul penal garantează valorificarea oricăror mijloace şi procedee de apărare, cu excepţia celor interzise expres de lege, unii procurori manifestă o reticenţă faţă de cererile apărătorilor privind explicarea învinuirii la faza urmăririi penale, context în care, de cele mai dese ori, fie că le declară inadmisibile, fie că le consideră ca fiind neîntemeiate. O asemenea abordare nu se conciliază cu dreptul la un proces echitabil, or, de claritatea celor expuse în ordonanţa de punere sub învinuire este legat şi dreptul acuzatului la apărare – ca element indispensabil al protecţiei persoanei împotriva arbitrariului. De aceea, în prezentul studiu, autorii vin cu argumente pertinente pentru a anihila practica vicioasă a procurorilor de a desconsidera importanţa predictibilităţii învinuirii în vederea asigurării dreptului la apărare, deopotrivă – evitarea condamnării Republicii Moldova de către Curtea Europeană pentru încălcarea art. 6 § 3 din Convenţia Europeană.
Elemente de tactică criminalistică privind reprezentarea acuzării publice în instanța de judecată
(2022) Vizdoagă, Tatiana
Activitatea complexă şi responsabilă a procurorului în procesul penal se încheie prin reprezentarea acuzării publice (de stat) în fața instanței de judecată. Procesul judiciar se desfășoară în baza principiului contradictorialității. Deși aspectele procesuale ale activităţii acuzatorului de stat în instanţa de judecată, în sursele de specialitate au fost cercetate temeinic, tactica reprezentării acuzării nu i-a epuizat valoarea şi interesul științific și practic. Într-o lumină aparte se cer oglindite anumite procedee şi metode criminalistice, elaborate preponderent pentru faza prejudiciară, cu aplicare de către procuror în scopul probării acuzării în judecată. Prezenta lucrare se focusează pe identificarea și analiza unor ipoteze de justificare a necesității aplicării elementelor de tactică criminalistică la reprezentarea acuzării publice de către procuror în instanța de judecată. Astfel, s-a argumentat necesitatea adaptării și aplicării în condiții noi, de contradictorialitate, a elementelor de tactică criminalistică în activitatea procurorului la fiecare dintre etapele judecării cauzei penale: la ședința preliminară, în cursul părții pregătitoare a ședinței de judecată, la cercetarea judecătorească și în cadrul dezbaterilor judiciare. Proactivitatea procurorului la faza judecării va depinde în primul rând de cunoștințele pe care el le posedă cu privire la tactica prezentării probelor și de capacitatea sa de a le interpreta în favoarea acuzării. Dacă nu are abilitățile profesionale necesare, va întâmpina dificultăți serioase în procesul contradictorial. Or, în prezentul studiu sunt analizate anumite aspecte de tactică criminalistică prin care este asigurată o bună calitate a reprezentării de către procuror a acuzării publice la faza judecării.
Elements of forensic tactics regarding the representation of the public prosecution in court
(2022) Vizdoagă, Tatiana
The complex and responsible activity of the prosecutor in the criminal trial ends by representing the public (state) prosecution before the court. The judicial process is carried out on the basis of the adversarial principle. Although the procedural aspects of the state prosecutor's activity in court were thoroughly investigated in specialized sources, the tactics of representing the prosecution did not exhaust their scientific and practical value and interest. In a special light, certain forensic procedures and methods are required, mirrored mainly for the preliminary phase, with application by the prosecutor in order to prove the accusation in court. This paper focuses on the identification and analysis of hypotheses to justify the need to apply the elements of forensic tactics to the representation of the public prosecution by the prosecutor in court. Thus, it was argued the need to adapt and apply in new conditions, adversarial ones, the elements of forensic tactics in the activity of the prosecutor at each stage of the trial of the criminal case: at the preliminary hearing, during the preparatory part of the hearing, at the judicial investigation and judicial debates. The proactivity of the prosecutor at the trial stage will depend primarily on the knowledge the prosecutor possesses about the tactics of presenting evidence and the ability to interpret it in favor of the prosecution. If he does not have the necessary professional skills, the prosecutor will encounter serious difficulties in the adversarial trial. However, in the present study certain aspects of forensic tactics are analyzed, which ensure a good quality of representation by the prosecutor of the public prosecution at the trial stage.
ETAPELE ELABORĂRII POZIȚIEI APĂRĂRII ÎN CAUZA PENALĂ
(CEP USM, 2019) Vizdoagă, Tatiana
EVOLUŢIA INSTITUŢIEI DE RELUARE A URMĂRIRII PENALE
(CEP USM, 2019) Vizdoagă, Tatiana; Bodean, Valeriu
Articolul 287 din Codul de procedură penală prevede posibilitatea reluării urmăririi penale după adoptarea de către procuror a soluției de netrimitere a cauzei penale în instanţa de judecată. Scopul studiului a fost să identificăm în ce măsură evoluţia legislativă a textului respectivului articol a înlăturat controversele şi situaţiile confuze existente până la intrarea în vigoare a Legii nr.316 din 22.12.2017, care conţine ultimele modificări de până acum, operate în raport cu instituţia reluării urmăririi penale. Ar fi oare dispoziţiile actuale ale art.287 din Codul de procedură penală suficiente pentru a garanta principiul non bis in idem și, pe de altă parte, pentru a asigura o anchetă eficientă? Este raţională sau nu excluderea procurorului de caz din cercul persoanelor care pot anula o hotărâre de scoatere a persoanei de sub urmărire penală, de încetare a urmăririi penale sau de clasare a cauzei penale? Acestea sunt chestiunile care, cu siguranţă, prezintă o importanţă teoretică, dar cu un impact practic imediat.
GARANȚIILE PROCESUALE ALE DREPTURILOR VICTIMEI INFRACȚIUNII
(CEP USM, 2022) Vizdoagă, Tatiana
Săvârșirea unei infracțiuni duce nemijlocit la nașterea unui raport juridic de drept penal substanțial. Constituirea raportului în cauză solicită apariția necesității pedepsirii persoanei responsabile de săvârșirea faptei penale și obligația acesteia de a suporta urmările prejudiciabile ale infracțiunii. Or, procesul penal are ca scop protejarea persoanei, a societății și statului de infracțiuni și orice persoană care a săvârșit o infracțiune trebuie să fie pedepsită potrivit vinovăției sale. În legătură cu necesitatea apărării drepturilor fundamentale, protecția drepturilor victimelor în cadrul procesului penal a devenit una dintre cele mai importante preocupări. Prezentul studiu pune în evidență, o dată în plus, că declanșarea procesului penal, depinde de persoana prejudiciată prin faptele infracționale ale persoanei responsabile de săvârșirea infracțiunii, acest fapt datorându-se interesului victimei de a sesiza organele de drept despre săvârșirea infracțiunii, dorința de a pedepsi infractorul, precum și de a obține repararea prejudiciul cauzat prin infracțiune.
Inadmisibilitatea probelor care derivă din art. 8 CoEDO – obţinute cu încălcarea obligaţiilor negative ale statului
(2019) Vizdoagă, Tatiana; Oboroceanu, Nicolae
Recunoscând respectarea vieţii private ca fiind unul dintre principiile fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului penal, CoEDO stabileşte că restrângerea exercitării acestor drepturi este admisă doar în condiţiile legii şi dacă aceasta este necesară într-o societate democradtică. În prezentul studiu se urmăreşte identificarea obligaţiilor negative ale statului în materia art.8 CoEDO şi a jurisprudenţei CtEDO şi analiza măsurii în care încălcarea acestor obligaţii influenţează admisibilitatea probelor administrate în procesul penal. Valoarea aplicativă a studiului constă în faptul că rezultatele şi concluziile făcute vor putea fi folosite în practică de către ofiţeri de urmărire penală, procurori, judecători şi alţi participanţi la procesul penal ori de câte ori va fi ridicată problema admisibilităţii probelor obţinute în cadrul procesului penal cu încălcarea obligaţiilor negative ale statului în materia art.8 CoEDO.
JUDECATA PE BAZA PROBELOR ADMINISTRATE ÎN FAZA DE URMĂRIRE PENALĂ
(2019) Țoncu, Sanda; Vizdoagă, Tatiana
Scopul lucrării: studierea complexă și fundamentarea recomandărilor teoretico-practice în latura revizuirii și perfecționării normelor procesual-penale, care determină conținutul juridic al judecării cauzelor penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
PARTICULARITĂȚILE PROBATORIULUI ÎN CADRUL PROCEDURILOR SUMARE
(2024) Pavel-Guzun, Irina; Vizdoagă, Tatiana; Dolea, Igor
Actualitatea și importanța temei abordate, încadrarea temei în preocupările internaționale, naționale, zonale, ale colectivului de cercetare și în context inter- și transdisciplinar, prezentarea rezultatelor cercetărilor anterioare referitoare la tema aleasă: Respectarea drepturilor persoanei este un principiu fundamental și reprezintă o componentă esențială a unui sistem juridic corect și echitabil, în toate aspectele sistemului juridic, inclusiv în cadrul procedurilor sumare, unde rapiditatea procesului nu trebuie să afecteze garantarea drepturilor fundamentale.
Prezumţia de nevinovăţie în izvoarele doctrinare și normative din Europa Occidentală (sec. XIX-XX)
(2023) Vizdoagă, Tatiana; Bria, Iulia
Valoarea supremă într-un stat este omul, drepturile și libertățile lui, iar recunoașterea, respectarea și apărarea acestor drepturi și libertăți reprezintă obligațiunea de bază a statului. Procesul penal este domeniul de activitate în care chestiunile referitoare la apărarea drepturilor și libertăților omului au o actualitate deosebită. Din acest considerent, o importanță aparte o are studierea evoluției istorice a mijloacelor cu ajutorul cărora legiuitorul asigură realizarea acestei obligațiuni constituționale din partea statului. Reglementările procesual-penale medievale referitoare la prezumția de nevinovăție au fost dur criticate de către oamenii de știință. Or, cel mai important eveniment care a contribuit la apariția în majoritatea legislațiilor procesual-penale a mai multor state de pe continentul european a fost Marea Revoluție franceză. Importanța ei s-a resimțit departe de hotarele Franței, exercitând o influență enormă asupra sistemului politic și juridic din mai multe state.
PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE ÎN SISTEMUL PREZUMŢIILOR JURIDICE
(Î.S. „Tipografia Centrală”, 2022) Vizdoagă, Tatiana; Bria, Iulia
Esenţa prezumţiei de nevinovăţie constă nu în faptul că învinuitul, de regulă, este nevinovat şi presupune că, atâta timp cât nu avem o sentinţă de condamnare definitivă, nu există persoană vinovată juridic în comiterea infracţiunii. Importanţa acestei reguli pentru construirea şi funcţionarea democratică a procesului penal, precum şi pentru apărarea persoanelor atrase la răspundere penală este greu de supraapreciat. Vinovăţia persoanei nu se consideră probată şi ea nu poate fi recunoscută ca vinovată în comiterea infracţiunii şi, respectiv, supusă anumitor îngrădiri în drepturi, cu excepţia celor legate de cercetarea cauzei penale, ale căror temeiuri şi ordine de aplicare sunt strict reglementate de lege. Fixarea prezumţiei de nevinovăţie în Codul de procedură penală în calitate de principiu general nu a înlăturat de la sine toate deficienţele privind aplicarea corespunzătoare a acestui principiu în activitatea practică a organelor de drept. Acest lucru se datorează nu doar lipsei de dorinţă de a respecta regulile participanţilor la proces care derivă din acest principiu, complicându-se, astfel, activitatea de cercetare şi descoperire a infracţiunilor, dar şi din motive de percepere necorespunzătoare, denaturată, a esenţei lui. Înţelegerea şi interpretarea corectă a esenţei şi particularităţilor prezumţiei de nevinovăţie, a problemelor legate de aplicarea ei este imposibilă fără o incursiune în CZU: 343.131.7 https://doi.org/10.52277/1857-2405.2022.4(63).01 DREPT PENAL ŞI PR OCESUAL PENAL materia prezumţiilor juridice şi fără determinarea locului prezumţiei de nevinovăţie în sistemul lor complex.
PROBLEME ȘI SOLUŢII ÎN REALIZAREA DREPTULUI APĂRĂTORULUI DE A ADMNISTRA PROBA CU MARTORI
(Institutul Naţional al Justiţiei, 2019) Vizdoagă, Tatiana; Ceachir, Anatol
Este luat în dezbateri unul dintre cele mai importante aspecte ale activităţii apărătorului – dreptul de a propune şi a invoca proba cu martori. Se porneşte de la importanţa declaraţiilor martorului pentru rezolvarea cauzei penale şi se susţine întemeiat că respectivul mijloc de probă este cel mai des utilizat în practica judiciară, inclusiv în scopul apărării.Sunt identificate soluţii prin care apărătorul poate obţine administrarea declaraţiilor martorilor apărării. Miezul discuţiilor este prevederea de la art.100 alin. (2) pct.1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia apărătorul admis în procesul penal este în drept să poarte convorbiri cu persoane fizice, dacă acestea sunt de acord să fie audiate în modul stabilit de lege.
PROBLEME ȘI SOLUTII IN REALIZAREA DREPTULUI APARATORULUI DE A ADMNISTRA PROBA CU MARTORI
(Institutul Naţional al Justiţiei, 2019) Vizdoagă, Tatiana; Ceachir, Anatol
Este luat în dezbateri unul dintre cele mai importante aspecte ale activităţii apărătorului – dreptul de a propune şi a invoca proba cu martori. Se porneşte de la importanţa declaraţiilor martorului pentru rezolvarea cauzei penale şi se susţine întemeiat că respectivul mijloc de probă este cel mai des utilizat în practica judiciară, inclusiv în scopul apărării. Sunt identificate soluţii prin care apărătorul poate obţine administrarea declaraţiilor martorilor apărării. Miezul discuţiilor este prevederea de la art.100 alin. (2) pct.1) din Codul de procedură penală, potrivit căre-ia apărătorul admis în procesul penal este în drept să poarte convorbiri cu persoane fizice, dacă acestea sunt de acord să fie audiate în modul stabilit de lege.
Reîncadrarea juridică a faptei inculpatului in sensul atenuării: problem de drept penal material şi procesual
(2016) Vizdoagă, Tatiana; Eșanu, Adriana
Încadrarea juridică a faptei joacă un rol crucial în cadrul procesului penal, or, în acord cu temeiul legal al acuzațiilor care i se aduc unei persoane, se poate organiza o apărare eficientă fundamentată pe contestarea faptelor incriminate cu titlu de acuzație, constituind o condiție esențială a echității procedurii garantate de art.6 din Convenția Europeană. Astfel, orice schimbare a încadrării juridice, chiar și în sensul atenuării, realizată de către instanța de judecată, fără ca aceasta să fi constituit obiect al cercetării judecătorești, este de natură a leza dreptul la apărare al inculpatului, rămânând fără relevanță posibilitatea abstractă al celui din urmă de a prevedea o soluție de încadrare juridică diferită de cea pentru care a fost trimis în judecată. Pornind de la câteva hotărâri din practica judiciară națională, dar și de la unele spețe examinate de Curtea Europeană, prezentul studiu își propune să ofere răspuns la următoarele întrebări: 1) Se încalcă sau nu dreptul la apărare, dacă instanța reîncadrează faptele inculpatului în baza unei alte componențe de infracțiune, având latură obiectivă identică cu infracțiunea imputată de acuzare, dar cu formă de vinovăție distinctă, fără a agrava situația acuzatului? 2) Se încalcă sau nu dreptul la apărare, fără a agrava situația inculpatului, dacă instanța atribuie acestuia un alt rol juridic decât cel reținut în rechizitoriu? 3) Care sunt modalitățile de restabilire a dreptului acuzatului la un proces echitabil, sub aspectul informării sale cu privire la recalificarea faptei ce i se impută?