Browsing by Author "Rudacova, Angela"

Now showing 1 - 12 of 12

ALERGENUL ARA H3, GLOBULINA DE REZERVĂ 11S DIN SEMINŢELE DE ARAHIDE 2. PROTEOLIZA LIMITATĂ CU TRIPSINĂ
(CEP USM, 2017) Сherdivară, Ala; Rudacova, Angela; Rudacov, Serghei; Șutov, Andrei
Produsul final al proteolizei limitate a subunităților globulinei de rezervă 11S din arahide, Ara h3 (pdb|3c3v), cu tripsină este format din β-catenele intacte și fragmentele K și N ale α-catenelor. Fragmentul K, legat prin legătură disulfidică cu β-catena, corespunde jumătății N-terminale a β-barrelui (Ile1-Arg109), iar fragmentul N–jumătății adiacente C-terminale(Lys110-Arg213). Identificarea punctelor de scindare corespunzătoare ale α-catenei se bazează pe rezultatele electroforezei, pe determinarea masei moleculare a proteinei reziduale prin două metode indepentente, precum și pe analiza nivelului de accesibilitate a resturilor aminoacide la solventîn structura model a molecule hexamere a Ara h3.La formarea fragmentelor K și N are loc scindarea regiunii C-terminale a α-catenei, în care există trei dintre cei patru determinanți antigenici (epitopiiIgE), identificaț în Ara h3 . Astfel, proteoliza limitată cu tripsină poate reduce semnificativ alergenicitatea globulinei 11S din arahide .
ALERGENUL ARA H3, GLOBULINA DE REZERVĂ 11S DIN SEMINŢELEDE ARAHIDE1. PROTEOLIZA LIMITATĂ CU PAPAINĂ
(CEP USM, 2017) Cherdivară, Ala; Rudacova, Angela; Rudacov, Serghei; Șutov, Andrei
Produsul final al proteolizei limitate a subunităților globulinei de rezervă 11S din arahide, Ara h3 (pdb|3c3v), cu tripsină este format din β-catenele intacte și fragmentele K și N ale α-catenelor. Fragmentul K, legat prin legătură disulfidică cu β-catena, corespunde jumătății N-terminale a β-barrelui (Ile1-Arg109), iar fragmentul N–jumătății adiacente C-terminale(Lys110-Arg213). Identificarea punctelor de scindare corespunzătoare ale α-catenei se bazează pe rezultatele electroforezei, pe determinarea masei moleculare a proteinei reziduale prin două metode indepentente, precum și pe analiza nivelului de accesibilitate a resturilor aminoacide la solventîn structura model a molecule hexamere a Ara h3.Laformarea fragmentelor K și N are loc scindarea regiunii C-terminale a α-catenei, în care există trei dintre cei Patru determinant antigenici(epitopiiIgE), identification Ara h3. Astfel, proteoliza limitată cu tripsină poate reduce semnificativ alergenicitatea globulinei 11S din arahide .
Dehidrinele plantelor. Caracteristica generală și funcții ipotetice
(CEP USM, 2024) Rudacova, Angela; Cherdivară, Ala; Rudacov, Serghei
Proteinele de stres - dehidrinele sunt o familie de proteine caracterizate prin hidrofilitate ridicată și stabilitate termică. Acestea aparțin proteinelor LEA (Late Embryogenesis Abundant) clasa II. Caracteristicile structurale ale dehidrinelor includ prezența secvențelor conservative în ele, care au fost desemnate ca segmente K, S, Y, F, în timp ce prezența segmentului K este obligatorie pentru toate dehidrinele. Numărul și combinația segmentelor K-, S-, Y- și F- au format baza clasificării dehidrinelor, ceea ce a făcut posibilă distingerea a șase clase de dehidrine: YnSKn, Kn, KnS, SKn, YnKn și FnSKn. Se presupune că dehidrinele pot preveni denaturarea și coagularea proteinelor în timpul deshidratării, acestea sunt capabile să lege o cantitate semnificativă de apă, prevenind pierderea acesteia. Una dintre funcțiile presupuse ale dehidrinelor este capacitatea lor de a participa la detoxifierea de excesul ionilor de sare. Unele dintre dehidrine au activitate antigel.
GENOTIPURI NOI DE GRÂU COMUN DE TOAMNĂ – PRODUCTIVITATEA ȘI CALITATEA BOABELOR
(Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor, 2021) Lupașcu, Galina; Gavzer, Svetlana; Rudacova, Angela; Cherdivara, Ala
The article presents data on the structural elements of the spike and the biochemical content of the grains in newly created common wheat winter genotypes, cultivated in extreme drought conditions of 2020. It was concluded that the lines and cultivars created by hybridization and individual selection of segregating populations are well adapted to drought and have a high nutritional value of grains which is of great practical interest.
GLOBULINELE DE REZERVĂ 11S DIN SEMINŢE CA ALERGENI
(CEP USM, 2015) Cherdivară, Ala; Rudacova, Angela; Şutov, Andrei
Proteinele de rezervă din seminţele mai multor plante sunt alergene. Proteinele din seminţele de arahide, inclusiv globulina de rezervă 11S Ara h3, au cea mai mare alergenicitate. Printre globulinele 11S din seminţe o alergenicitate relativ mare, pe lângă Ara h3, este caracteristică subunităţilor globulinei 11S din soia Gly m G1, Gly m G2 şi Gly m G3. S-a demonstrat o potrivire parţială a poziţiilor determinanţilor antigen (epitopi IgE) în secvenţele de aminoacizi ale Ara h3 şi globulinei 11S din soia. Se discută modalităţile posibile de reducere a alergenicităţii globulinelor 11S din seminţele de soia şi din alte plante.
IN VIVO AND IN VITRO LIMITED PROTEOLYSIS OF PHASEOLIN: FACTS, SUGGESTIONS AND PROBLEMS
(CEP USM, 2007) Rudacova, Angela; Rudacov, Serghei; Lapteva, Natalia; Morari, Diana; Stepurina, Tatiana; Rotari, Vitalie; Kakhovskaya, Irina; Wilson, Karl; Fukuda, Takako; Utsumi, Shigeru; Shutov, Andrei
Degradarea proteolitică a fazeolinei - globulinei 7S de rezervă din seminţele Phaseolus vulgarisare loc in vivo în timpul germinării şi este catalizată de acţiunea succesivă a legumainei Asp-specifice LP şi a enzimei de tip papainic PP. A fost studiată componenţa fragmentelor cu masă moleculară naltă care se formează la proteoliza limitată a fazeolinei la acţiunea LP şi la acţiunea succesivă a PL şi a PP in vivo şi, de asemenea, în cotiledoanele plantei în creştere.
PARTICULARITĂȚILE RĂSPUNSULUI GENOTIPURILOR DE TOMATE SUB ACȚIUNEA INFECȚIILOR VIRALE ȘI A DESCENDENȚILOR ACESTORA LA STRESUL ABIOTIC
(CEP USM, 2023) Mării, Liliana; Andronic, Larisa; Smerea, Svetlana; Rudacova, Angela; Cherdivară, Ala; Rudacov, S.; Sahanovschih, Marionela
The evaluation of some polyvalent biochemical indicators under optimal conditions and heat or drought highlighted specific aspects if these plants came from parents infected with Tobacco Mosaic Virus (TMV) or Tomato Aspermy Virus (TAV). Thus, depending on the genotype, in both infected plants and their descendants, the POX values were usually higher or lower than the control group. The origin of the plants (control, TMV, TAV) had the largest contribution in the variability of H2O2 and stress for POX, respectively 74,1 and 23,6 %, and the combinations of the factors genotype, stress and origin had a considerable impact on the H2O2 content.
STUDIEREA CARACTERELOR CANTITATIVE ȘI CALITATIVE LA LINIILE DE SOIA OBȚINUTE ÎN REZULTATUL MUTAGENEZEI EXPERIMENTALE
(Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor, 2021) Malîi, Aliona; Rudacova, Angela; Cherdivara, Ala
The investigated material presents 8 lines of soy obtained as a result of the mutagenesis induced by the analyzed in the field of the comparative test (2019). Based on the results obtained, we can deduce that in soybean culture gamma treatment is an effective method to increase a wide range of variability of quantitative and qualitative traits to obtain new lines of with increased productivity, high protein and fat content to improve of this culture in the Republic of Moldova.
STUDII ALE VARIABILITĂȚII ȘI HERITABILITĂȚII CARACTERELOR DE PRODUCTIVITATE ȘI CALITATE LA GRÂUL COMUN
(CEP USM, 2024) Lupaşcu, Galina; Gavzer, Svetlana; Cristea, Nicolae; Rudacova, Angela; Cherdivară, Ala
The article presents the results of the genetic-environmental control study of the productivity elements of the common autumn wheat spike (7 genotypes during the years 2020-2022). The objects of the work: i) recording the elements of productivity; ii) establishing the weight (%) of the year, genotype, year x genotype interaction factors of in the source of variability character; iii) calculation of genetic parameters of variability and heritability, heritability coefficient; iv) determination of the biochemical quality of wheat grains. Research methods: biometric, biochemical, mathematical, statistical. Results obtained - the particularities were established: i) variability, heritability, the factorial weight of the conditions of the year and the wheat genotype in the source of variation of the productivity elements of the spike; ii) heritability and genetic advance; iii) the content of proteins, wet gluten, dry gluten, carbohydrates in grains during the years of study.
Variabilitatea caracterelor biochimice la soiurile și liniile noi de tomate
(CEP USM, 2024) Mihnea, Nadejda; Rusu, Vadim; Rudacova, Angela; Cherdivară, Ala
În lucrare sunt prezentate rezultatele testării a 3 soiuri și 8 linii de tomate pe baza conținutului de substanță uscată, zăharuri, aciditate, vitamina C, licopen și β – caroten în fructe. Datele biochimice ale fructelor de tomate au fost diferențiate – specifică genotipului și caracterului analizat. Prin analiza corelațională (r) a indicilor de calitate a fructelor de tomate s-a demonstrat că pe baza materialului aflat în studiu, pot fi obținute noi genotipuri de tomate cu asociere reușită a caracterelor substanță uscată – aciditate, zahăr – vitamina C, între care a existat o dependență semnificativă: 0,77* și 0,88* (p < 0.05). Analiză clusteriană (k-medii) a făcut posibilă identificarea soiul Dargen și liniei L 304 de tomate cu valori înalte ale caracterelor biochimice (substanță uscată – 6,58%, zaharuri – 3,91%, aciditate – 0,52, vitamina С – 26,68 мг%, licopen – 1,59), care pot fi implementate în programele de ameliorare la crearea soiurilor cu proprietăți gustative înalte.
VARIABILITATEA CONȚINUTULUI DE LICOPEN ȘI β-CAROTEN ÎN FRUCTELE DE TOMATE
(CEP USM, 2022) Mihnea, Nadejda; Rudacova, Angela; Cherdivara, Ala; Brașoveanu, Diana
În lucrare sunt prezentate date despre rezultatele testării genotipurilor de tomate în baza conținutului de licopen și β-caroten în fructe. Genotipurile de tomate studiate au manifestat o variabilitate diferențiată în conținutul de licopen și β-caroten. Conform analizei dendrogramelor de distribuție a soiurilor și liniilor de tomate în baza indicilor biochimici a fost demonstrat separarea acestora în două clustere mari. Probele din clasterul 1 se caracterizează prin indici mai înalți ai caracterelor biochimice luate în studiu. Au fost selectate soiuri și linii cu un conținut înalt de licopen și β–caroten în fructe, care este un indicator al calităţii fructelor. Soiurile Rufina, Flacăra și liniile L 302, L 404, L 406, L 408, L 410 se caracterizează prin indici mai înalți ai caracterelor biochimice luate în studiu și pot fi cu succes utilizate ca material inițial în ameliorarea calității fructelor de tomate.
VARIABILITATEA PEROXIDAZELOR ÎN TOMATE SUB ACŢIUNEA VIRUSURILOR MOZAICULUI TUTUNULUI ŞI ASPERMIEI TOMATELOR
(CEP USM, 2021) Rudacova, Angela; Rudacov, Serghei; Cherdivară, Ala; Mărîi, Liliana;
Pentru a studia influenţa infecţiilor virale (virusul mozaicului tutunului, VMT, şi virusul aspermiei tomatelor, VAT) asupra activităţii şi poliformismului peroxidazelor au fost examinate 20 de genotipuri de tomate, selectate de cercetătorii din cadrul Institutului de Genetică, Fiziologie şi Protecţia Plantelor. Sub influenţa virusului mozaicului tutunului a fost detectată o creştere a activităţii peroxidazelor totale la 9 genotipuri de tomate. Dintre acestea, cel mai mare efect a fost stabilit în probele nr.20 (+143%) şi nr.21 (+117%). La virusul aspermiei tomatelor au reacţionat printr-o creştere a activităţii peroxidazelor 12 genotipuri. Cea mai semnificativă majorare a activităţii a fost demonstrată, de asemenea, la eşantionul nr.20 (+444%). Genotipul nr.14 şi genotipul nr.19 au arătat o creştere semnificativă a activităţii – cu 160% şi cu 181%, respectiv. În rezultaul evaluării spectrelor electroforetice ale enzimelor peroxidazice la genotipurile studiate de tomate s-au identificat 8 izoenzime cu masele moleculare de la 45,5 kD la 23,1 kD. Peroxidazele cu masa moleculară mare au fost desemnate în mod convenţional ca zone A1, A2, A3, A4; zonele cu masa moleculară mai mică au fost notate prin B1, B2, B3 şi B4. Cea mai mare cantitate de enzime peroxidazice a fost găsită în proba nr.20, pentru care au fost identificate toate cele 8 izoforme de peroxidaze. Într-una dintre probe, şi anume – în cea cu nr.19, au fost detectate 5 zone iniţiale de peroxidază A1-A4 şi B2), dar sub influenţa virusului aspermiei tomatelor în spectrul eletroforetic au apărut 2 zone noi – B1 şi B3; în plus, intensitatea zonelor A2-A4 şi B1-B3 a crescut de 2,8 ori. Intensitatea zonelor A1, A2 şi A4 sub influenţa virusului mozaicului tutunului a crescut de 1,75 ori. În patru probe (nr.14, nr.1, nr.2, nr.3) au fost identificate 7 zone de izoenzime – A1-A3 şi B1-B4. Dintre probele cercetate, cele mai expresive devieri au fost atestate la proba nr.14 (+160%). Sub influenţa virusului aspermiei tomatelor, intensitatea tuturor zonelor a crescut semnificativ, în special a crescut intensitatea zonelor A2 (de 4,9 ori) şi A1 (de 2 ori).