Browsing by Author "Nedelcu, Narciza"

Now showing 1 - 4 of 4

CARACTERUL CONSOLIDAT AL NOŢIUNII DE LEGĂTUR Ă CAUZALĂ ÎN DREPTUL PENAL
(CEP USM, 2016) Ciobanu, Igor; Nedelcu, Narciza
În prezentul articol ne-am propus scopul de a soluţiona întrebarea dacă noţiunea de legătură cauzală în dreptul penal are un caracter asociat sau consolidat (de altfel, o întrebare actuală în diverse izvoare de specialitate), în încercarea de a stabili importanţa şi sensurile noţiunilor de bază ale determinismului cauzal. În această privinţă, nu putem afirma cănoţiunea de legătură cauzală în dreptul penal este una asociată: legătura cauzală s-a consolidat şi s-a impus foarte serios în dreptul penal, a obţinut trăsături proprii de drept penal în ce priveşte sensul şi niciodată, în literatura de specialitate, nu a fost examinată fără a fi luată în considerare importanţa termenilor şi noţiunilor specifice dreptului penal. Construcţia teoretică a legăturii cauzale este formulată anume în normele de drept penal cu referire la diferite componenţe de infracţiune. În aşa fel, ar fi corect să menţionăm că ideea general filosofică şi general raţională a cauzalităţii este inclusă în ciclul juridic nu în mod mecanic, ci cu luarea în considerare a anumitor noţiuni specifice dreptului penal; legătura cauzală în dreptul penal a obţinut un con ţinut juridic propriu, fiind expusă într-un limbaj ştiinţific specific dreptului penal, nu însă într-un limbaj filosofic general. Respectiv, noţiunea de legătură cauzală în dreptul penal are un caracter consolidat. În continuare, a fost combătută argumentativ ideea că ştiinţa dreptului penal trebuie să aplice noţiunea filosofică a legăturii cauzale şi au fost înaintate argumente în favoarea atribuirii acestei noţiuni a unui caracter voluntar, care o va face să corespundă cerinţelor speciale ale dreptului penal. Cu toate acestea, semnele şi particularităţile legăturii cauzale stabilite în filosofie au fost din totdeauna transferate şi asupra realităţilor specifice dreptului penal.
NOŢIUNEA CAUZALITĂŢII, A LEGĂTURII CAUZALE, A CAUZEI ŞI EFECTULUI
(CEP USM, 2015) Ciobanu, Igor; Nedelcu, Narciza
Autorii aduc claritate în ce priveşte utilizarea termenilor de cauzalitate, legătură cauzală, cauză şi efectul legăturii cauzale în domeniul determinismului cauzalităţii. În procesul de cercetare a semnelor laturii obiective a componenţei de infracţiune, dreptul penal operează, în mod exclusiv, cu noţiunea de legătură cauzală. În literatura de specialitate uneori este utilizată şi noţiunea de cauzalitate, însă fără delimitarea evidentă şi clară a acesteia de legătura cauzală, iar de frecvente ori – în calitate de sinonim contextual al celei din urmă. În cadrul articolului se ajunge la concluzia că pentru activitatea practică utilizarea doar a noţiunii „legătură cauzală” este pe deplin argumentată şi suficientă. Însă, pentru ştiinţa empirică şi teoretică a dreptului penal limitarea întregii cauzalităţi doar la legătura cauzală este inadmisibilă: în cazul analizei acestor noţiuni devine clar că după conţinut ele nu coincid şi, respectiv, este diferită şi importanţa acestora. În continuare, este determinat faptul că coraportul noţiunilor „cauzalitate” şi „legătură cauzală” se reflectă în formă de subordonare, unde în ordine ierarhică superioară este plasată categoria cauzalităţii. În acelaşi timp, noţiunea „legătură cauzală” atrage atenţia asupra coraportului intern, asupra legă- turii dintre două elemente – dintre cauză şi efect – şi presupune existenţa modelului constituit din trei componente: cauza – legătura cauzală – efectul (consecinţa).
PARTICULARITĂȚILE LEGĂTURII CAUZALE ÎN COMPONENȚELE DE INFRACȚIUNE SĂVÂRȘITE PRIN INACȚIUNE
(2016) Nedelcu, Narciza; Ciobanu,Igor
Scopul lucrării constă în realizarea cercetărilor ştiinţifice pe segmentul problemelor teoretico-aplicative ale instituţiei legăturii cauzale în dreptul penal, la general, şi a particularităţilor stabilirii legăturii cauzale în componenţele de infracţiune săvârşite prin inacţiune. Atingerea scopului propus presupune realizarea următoarelor obiective: efectuarea unui studiu temeinic privind noţiunea şi esenţa legăturii cauzale atât în cadrul dreptului penal, cât şi în sistemul ştiinţelor naturale, profilarea particularităţilor legăturii cauzale în cadrul componenţelor de infracţiune săvârşite prin inacţiune, argumentarea oportunităţii anumitor propuneri, modificări şi completări.
TEMEIURILE RAŢIONALE ALE CONCEPŢIEI CAUZALITĂŢII ÎN DREPTUL PENAL
(CEP USM, 2016) Ciobanu, Igor; Nedelcu, Narciza
Fiind obiectul mai multor investigaţii ştiinţifice şi obiectul de studiu al diferitelor domenii de cercetare, în articolul de faţă ne-am propus să stabilim temeiurile raţionale ale legăturii cauzale în dreptul penal sau, forma utilizată în sens larga cauzalităţii. În aceast ă ordine de idei, în atingerea scopului dorit demersul analitic s-a axat pe următoarele momente: legătura cauzală ca obiect al filosofiei; legătura cauzală în calitate de obiect al ştiinţelor naturale; legătura cauzală în calitate de obiect de cercetare al dreptului penal. În primul rând, este analizată cauzalitatea în calitate de categorie ştiinţifică abstractă, studiată de către un compartiment special al filosofiei –determinismul. Filosofia cercetează particularităţile, calităţile, caracteristicile legăturii cauzale, formulează un şir de teorii referitoare la esenţa legăturii cauzale. În al doilea rând, este trecută în revistă legătura cauzală în calitate de fapt obligatoriu al realitii obiective, care evoluează în baza regulilor ştiinţelor naturii. La acest nivel, legătura cauzal ă se prezintă ca o cauzalitate empirică pură. În al treilea rând, ştiinţa dreptului penal formează construcţia teoretică a legăturii cauzale, care se încadrează logic în conceptul dreptului penal cu referire la componenţa de infracţiune şi la legătura dintre elementele acesteia. În acest sens, este prevăzută calitatea legăturii cauzale sub aspect de obiect de studiu propriu ştiinţei dreptului penal.