Browsing by Author "Mărîi, Liliana"

Now showing 1 - 3 of 3

EFECTELE TEMPERATURII RIDICATE LA DIFERITE ETAPE ONTOGENETICE ASUPRA UNOR INDICI FENOTIPICI LA PLANTELE DE TOMATE
(CEP USM, 2024) Mărîi, Liliana; Andronic, Larisa; Sahanovschih, Marionela; Ionaşcu-Urechii, Angela
The study aims to investigate the tomato plants response to heat stress applied at the germination and seedling stages, evaluating certain phenotypic parameters in order to highlight possible particularities associated with adaptability to unfavorable environmental conditions. The research included three tomato genotypes with determined stress reactions that were designed into four variants: optimal-optimal, optimal-stress, stress-optimal, and stress-stress. The application of high temperatures at the germination stage significantly affects the subsequent development of tomato plants, resulting in a decrease in the average values of morphological traits compared to optimal conditions variants. The effects of heat stress vary depending on the genotype and the analyzed trait, with certain variants exhibiting specific vulnerabilities. Variance analysis shows that the temperature conditions and the stress application scheme significantly contribute to the variability of morphological traits, with stress at the germination stage having a dominant impact on architectural traits of plants, while genotype becomes the major influencing factor at the seedling stage. The results emphasize the importance of plant adaptability to thermal stress at different developmental stages.
Identificarea relațiilor dintre parametrii ce contribuie la diferențierea răspunsului tomatelor la deficit hidric
(CEP USM, 2024) Mărîi, Liliana; Andronic, Larisa; Sahanovschih, Marionela; Ionașcu-Urechii, Angela
The study aims to analyze the conventionally associated reactions between different quantitative indices in the formation of the plant's response to drought (PEG 6000) in tomato sprouts. The results indicate a moderate positive correlation between PEG6000 concentration (0, 10, 12%) and seed germination rate in 10 genotypes. A significant decrease in seedling and radicale length (18-67%) was observed under stress conditions, with a stimulation of lateral and adventitious radicale formation. Principal Component Analysis (PCA) for 9 quantitative indicators in 5 tomato genotypes identified that the first three principal components explain 82.3% of the variability, presenting combinations of traits with diametrically opposite effects, some increasing the variance of the data field and others, on the contrary, decreasing it, thus differentiating the genotypes in the coordinate plane based on their response to optimal conditions or stress as determined by the principal components. This fact allows us to highlight the indicators that are relevant in estimating the genotype's reaction to stress.
VARIABILITATEA PEROXIDAZELOR ÎN TOMATE SUB ACŢIUNEA VIRUSURILOR MOZAICULUI TUTUNULUI ŞI ASPERMIEI TOMATELOR
(CEP USM, 2021) Rudacova, Angela; Rudacov, Serghei; Cherdivară, Ala; Mărîi, Liliana;
Pentru a studia influenţa infecţiilor virale (virusul mozaicului tutunului, VMT, şi virusul aspermiei tomatelor, VAT) asupra activităţii şi poliformismului peroxidazelor au fost examinate 20 de genotipuri de tomate, selectate de cercetătorii din cadrul Institutului de Genetică, Fiziologie şi Protecţia Plantelor. Sub influenţa virusului mozaicului tutunului a fost detectată o creştere a activităţii peroxidazelor totale la 9 genotipuri de tomate. Dintre acestea, cel mai mare efect a fost stabilit în probele nr.20 (+143%) şi nr.21 (+117%). La virusul aspermiei tomatelor au reacţionat printr-o creştere a activităţii peroxidazelor 12 genotipuri. Cea mai semnificativă majorare a activităţii a fost demonstrată, de asemenea, la eşantionul nr.20 (+444%). Genotipul nr.14 şi genotipul nr.19 au arătat o creştere semnificativă a activităţii – cu 160% şi cu 181%, respectiv. În rezultaul evaluării spectrelor electroforetice ale enzimelor peroxidazice la genotipurile studiate de tomate s-au identificat 8 izoenzime cu masele moleculare de la 45,5 kD la 23,1 kD. Peroxidazele cu masa moleculară mare au fost desemnate în mod convenţional ca zone A1, A2, A3, A4; zonele cu masa moleculară mai mică au fost notate prin B1, B2, B3 şi B4. Cea mai mare cantitate de enzime peroxidazice a fost găsită în proba nr.20, pentru care au fost identificate toate cele 8 izoforme de peroxidaze. Într-una dintre probe, şi anume – în cea cu nr.19, au fost detectate 5 zone iniţiale de peroxidază A1-A4 şi B2), dar sub influenţa virusului aspermiei tomatelor în spectrul eletroforetic au apărut 2 zone noi – B1 şi B3; în plus, intensitatea zonelor A2-A4 şi B1-B3 a crescut de 2,8 ori. Intensitatea zonelor A1, A2 şi A4 sub influenţa virusului mozaicului tutunului a crescut de 1,75 ori. În patru probe (nr.14, nr.1, nr.2, nr.3) au fost identificate 7 zone de izoenzime – A1-A3 şi B1-B4. Dintre probele cercetate, cele mai expresive devieri au fost atestate la proba nr.14 (+160%). Sub influenţa virusului aspermiei tomatelor, intensitatea tuturor zonelor a crescut semnificativ, în special a crescut intensitatea zonelor A2 (de 4,9 ori) şi A1 (de 2 ori).