Bivol, Ina2016-02-102016-02-102014BIVOL, Ina, BÎRSAN, Ana. Analiza genetico-moleculară a unor soiuri autohtone de Glycine max (L.) Merrill prin utilizarea markerilor microsatelitici. In: Studia Universitatis Moldaviae. Seria Ştiinţe reale şi ale naturii. Biologie. Chimie. Revistă ştiinţifică. 2014, nr 6.(76), pp. 50-561814-3237http://studiamsu.eu/nr-6-76-2014/https://msuir.usm.md/handle/123456789/331Prin intermediul marcherilor Inter-simplu Secvenţe Repetitive (ISSR) a fost evaluată diversitatea genetică a speciei Glycine max L. Analiza ISSR a soiurilor autohtone de soia a pus în evidenţă existenţa polimorfismului intraspecific cu valoarea medie 25%. În spectrul variat de fragmente amplificate s-a remarcat prezenţa unor secvenţe specifice care pot fi utilizate în calitate de marcheri moleculari în genotipare la soia. Profilul electroforetic al ampliconilor ISSR a permis determinarea distanţei genetice şi construirea dendrogramei ce a reflectat similitudinea genetică la soiurile studiate. Genotiparea germoplasmei de soia prezintă un instrument molecular util pentru realizarea cu succes a programelor de selecţie moderne, scopul cărora este de a crea soiuri noi cu caractere dorite.In this study, the genetic diversity of Glycine max L. was evaluated using inter-simple sequence repeat (ISSR) markers. Intraspecific polymorphism of soybean landraces was 25%. The molecular marking revealed the specific fragments, which can be used as molecular markers in so ybean genotyping. On the bases of ISSR analysis, the genetic distances were estimated, and dendrogram reflecting genetic similarity was constructed. Genotyping of soybean germplasm is useful tool for modern breeding programs which are aimed at the development of new cultivars with desirable traits.roGlicine maxsoiuri autohtonepolimorfismfragmente specificedistanţă geneticămarkeri ISSRArticle