Blândul, Valentin Cosmin2025-04-302024BLÂNDUL, Valentin Cosmin. Modalities of implementing volunteering activities by non-formal education programs. Studia Universitatis Moldaviae. Seria Ştiinţe ale Educației, 2024, nr. 9(179), pp.86-92. ISSN 1857-2103. Disponibil: https://doi.org/10.59295/sum9(179)2024_131857-2103https://msuir.usm.md/handle/123456789/17904https://doi.org/10.59295/sum9(179)2024_13Volunteering refers to the activities undertaken by individuals who, of their own volition and without financial remuneration, engage in supporting others or the community. It offers benefits not only to those who receive assistance but also to the volunteers, who develop competencies and values such as empathy, responsibility, and communication skills. The importance of volunteering in societal development lies in its ability to promote solidarity, social inclusion, and community cohesion. Additionally, it contributes to fostering a culture of mutual aid, supporting the integration of vulnerable individuals and reducing the risk of social exclusion. Non-formal education plays a crucial role in promoting volunteerism as it provides a flexible framework adapted to the needs of participants, fostering the development of skills necessary for active community engagement. Through interactive and experiential activities, non-formal educational programs stimulate active participation and learning through practice, thus facilitating involvement in volunteer initiatives. Programs like the National Community Action Strategy (SNAC) and the European Voluntary Service (EVS) are exemplary models of best practices. SNAC promotes social inclusion through activities that bring together typical students and those with disabilities, thereby supporting diversity and tolerance. EVS facilitates youth mobility across different countries, encouraging them to engage in volunteer projects that promote active citizenship and intercultural competence development. These initiatives demonstrate how volunteering, supported by non-formal education, can contribute to building a more cohesive and inclusive society.Voluntariatul se referă la activitățile întreprinse de persoane care, din proprie voință și fără remunerație financiară, se angajează în sprijinirea altora sau a comunității. Oferă beneficii nu numai celor care primesc asistență, ci și voluntarilor, care dezvoltă competențe și valori precum empatia, responsabilitatea și abilitățile de comunicare. Importanța voluntariatului în dezvoltarea societății constă în capacitatea sa de a promova solidaritatea, incluziunea socială și coeziunea comunității. În plus, contribuie la promovarea unei culturi a ajutorului reciproc, sprijinind integrarea persoanelor vulnerabile și reducând riscul de excluziune socială. Educația non-formală joacă un rol crucial în promovarea voluntariatului, deoarece oferă un cadru flexibil adaptat nevoilor participanților, încurajând dezvoltarea abilităților necesare pentru implicarea activă a comunității. Prin activități interactive și experiențiale, programele educaționale non-formale stimulează participarea activă și învățarea prin practică, facilitând astfel implicarea în inițiative de voluntariat. Programe precum Strategia Națională de Acțiune Comunitară (SNAC) și Serviciul European de Voluntariat (SVE) sunt modele exemplare de bune practici. SNAC promovează incluziunea socială prin activități care reunesc elevii tipici și cei cu dizabilități, susținând astfel diversitatea și toleranța. SEV facilitează mobilitatea tinerilor în diferite țări, încurajându-i să se implice în proiecte de voluntariat care promovează cetățenia activă și dezvoltarea competențelor interculturale. Aceste inițiative demonstrează modul în care voluntariatul, susținut de educația non-formală, poate contribui la construirea unei societăți mai coezive și mai incluzive.enpersonal and professional developmentnon-formal educationvulnerable individualsvolunteeringdezvoltare personală și profesionalăeducație non-formalăpersoane vulnerabilevoluntariatArticlehttps://doi.org/10.59295/sum9(179)2024_13