S TUD I A UN IVER S I T AT I S MOLDAV I A E , 2021, nr.8(148) Seria “{tiin\e Sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.254-258 254 CZU: 343.57 DOI: http://doi.org/10.5281/zenodo.5115559 CATEGORII DE DROGURI ÎN VIZIUNEA LEGII PENALE A REPUBLICII MOLDOVA ŞI ÎN CEA A ROMÂNIEI Ludmila DUMNEANU, Mihaela BOTNARENCO, Mihai ŞTEFĂNOAIA* Universitatea de Stat din Moldova *Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava În pofida extinderii rapide a sferei de reglementare legislativă a traficului de droguri, această sferă încă este departe de perfecțiune. Caracterul implicit pronunțat al unor termeni din dispozițiile penale privind traficul de droguri generează incertitudinea formală a legii penale. Formarea unei răspunderi pozitive a persoanei este imposibilă fără asigurarea cla- rității și previzibilității legii penale. În această privință, reglementările cu caracter evaziv și/sau estimativ privind traficul de droguri devin adesea un obstacol pentru persoana care dorește să-și cunoască drepturile și obligațiile care apar în le- gătură cu regimul drogurilor. Cuvinte-cheie: regim de droguri, categorii de droguri, substanţe narcotice sau psihotrope, lista substanţelor narcotice, trafic ilicit. CATEGORIES OF DRUGS FROM THE POINT OF VIEW OF THE PENAL LAW OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA AND ROMANIA Although the legislative regulations concerning the traffic of drugs have rapidly extended, this field of activity is still far from perfection. The implicit character of some terms from the criminal dispositions concerning drug trafficking generates the formal uncertainty of the penal law. The formation of a positive liability of the individual is impossible without the ensurance of the clarity and predictability of the criminal law. In this regard, the evasive and/or estimated regulations related to drug trafficking do often become an obstacle for the person who really wants to know their rights and obligations which appear in direct connection to the drug regime. Keywords: drug regime, categories of drugs, narcotic and psychotropic substances, the list of narcotic substances, illicit traffic. Introducere Este de remarcat oportunitatea prevederilor cu privire la determinarea categoriilor de droguri în prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri. Prezintă interes concluziile la care s-a ajuns în Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova (în continuare – Curtea) nr.25 din 13.10.2015 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Hotărârii Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006 privind aprobarea Listei substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora (Sesizarea nr.30a/2015): „[...] 65. Curtea menționează că, având în vedere faptul că domeniul supus examinării se află în permanentă evoluție și vizează nu doar reglementările în materia dreptului penal, dar și cele privind ocrotirea sănătății publice, legislativul poate delega executivului competența de a reglementa, prin acte subordonate legii, lista substanţelor narcotice, psihotrope și cantitatea acestora. 66. Totodată, ținând cont de faptul că procesul legis- lativ implică mai multe etape de durată, rațiunea stabilirii competenței Guvernului rezultă și din necesitatea intervenţiei prompte în cadrul normativ în vederea reglementării acestui domeniu în cazul apariției de noi substanțe cu efecte similare. [...]” [1]. Ceea ce ne sugerează instanțele de contencios constituțional din România și din Republica Moldova este că, pentru a-i conferi unei substanțe statutul normativ de drog, un act normativ al Guvernului poate fi aprobat cu mai multă celeritate decât o lege adoptată de forul legislativ. În acest sens, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului României nr.6 din 10.02.2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, se invocă, printre altele: „[...] orice întârziere determinată de parcurgerea procedurii legislative obişnuite ar putea afecta sănă- tatea sau viaţa unui mare număr de persoane, în special tineri, [...] aceste elemente vizează interesul general public şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată [...]” [2]. În http://doi.org/10.5281/zenodo.5115559 S TUD I A UN IVER S I T AT I S MOLDAV I A E , 2021, nr.8(148) Seria “{tiin\e Sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.254-258 255 consonanță, la lit.a) art.1 din Legea României nr.143/2000 este definită noțiunea „substanțe aflate sub control național”: „drogurile și precursorii înscriși în tabelele-anexă nr.I-IV, care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea unei noi plante sau substanțe, prin radierea unei plante sau substanțe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătății sau a ministrului afacerilor interne (sublinierea ne aparține – n.a.)”. Este adevărat că, în asemenea cazuri, celeritatea este cumva prioritizată în detrimentul controlului adecvat asupra procesului de elaborare și adoptare a unui act normativ. În atare condiții, este important a se asigura un relativ echilibru între celeritatea procesului de elaborare și adoptare a unui act normativ și controlul adecvat asupra acestui proces. Rezultate şi discuţii Dacă e să comparăm prevederile Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.79/2006 și cele ale Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.1088/2004, observăm un anumit paralelism între acestea. Este de precizat că alin.(3) art.7 din Legea Republicii Moldova nr.100 din 22.12.2017 cu privire la actele normative stabilește: „În cazul în care între două acte normative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis [...]” [3]. Drept urmare, clivajul dintre normele cu același obiect de reglementare din cele două hotărâri ale Guvernului Republicii Moldova, menționate mai sus, ar fi soluționat în favoarea Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.79/2006. Dincolo de acest conflict de norme, rațiunea netăgăduită a existenței Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.1088/2004 rezultă din sintagma „cu utilizarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, a căror circulaţie în scopuri medicinale este interzisă”, folosită la lit.c) alin.(3) art.217 și la lit.c) alin.(3) art.2171 CP RM. Apropo, S.Copețchi semnalează „greşita practică a instanţelor de judecată de a încadra acţiunile făptuitorului potrivit alin.(2) art.217, respectiv alin.(2) art.2171 CP RM, în ipoteza utilizării substanţelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor, a căror circulaţie în scopuri medicale este interzisă, deşi, în mod normal, aplicabile sunt normele de la lit.c) alin.(3) art.217 CP RM, respectiv de la lit.c) alin.(3) art.2171 CP RM” [4]. Ceea ce denotă că nu toți decidenții abilitați cu aplicarea legii penale a Republicii Moldova au realizat rațiunea existenței Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.1088/2004. Caracterizând prevederile de la lit.c) alin.(3) art.217 și de la lit.c) alin.(3) art.2171 CP RM, V.Bujor și C.Rusu utilizează sintagma „substanțe narcotice sau psihotrope deosebit de periculoase” [5]. Însă, această afirmație nu se întemeiază pe litera legii. Aceeași constatare o putem face vizavi de explicația din subpct.17) pct.4 din Hotărârea Plenului CSJ nr.2/2011: „Calitatea de droguri, etnobotanice sau analogi ai acestora a căror circulaţie în scopuri medicale este interzisă se stabileşte în baza a două criterii: a) medical – prezenţa unui pericol deosebit pentru sănătatea omului prin consecinţele grave generate de consumul lor abuziv; b) juridic – includerea substanţei în listele nr.1 ale Convenţiei unice asupra stupefiantelor din 30.03.1961 şi Convenţiei asupra substanţelor psihotrope din 21.02.1971” [6]. Nu este clar de unde rezultă prezența criteriului medical specificat la litera a) din această explicație. Pe de altă parte, pare a fi întemeiat punctul de vedere exprimat de A.Zosim: „Apreciem ca nereuşită poziţia legiuitorului de a agrava răspunderea penală pentru operaţiuni cu substanţele narcotice sau psihotrope inuti- lizabile în scopuri medicale. Dacă cercetăm lista acestora, nu vom descoperi printre proprietăţile lor semne care ar demonstra că ele prezintă un pericol sporit în comparaţie cu celelalte” [7]. Având în vedere această aserțiune, considerăm că dispozițiile de la lit.c) alin.(3) art.217 și de la lit.c) alin.(3) art.2171 CP RM ar trebui modificate. Posibila soluție ar putea să fie inspirată de reglementările în materie din legislația română, spaniolă, finlandeză și europeană. Astfel, în art.1 din Legea României nr.143/2000 se face distincția între: drogurile de mare risc, adică „drogurile înscrise în tabelele nr.I și II” (lit.c)) și drogurile de risc, adică „drogurile înscrise în tabelul nr.III” (lit.d)). O diferențiere similară se făcea în art.386 CP Rom. din 2004: „(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpă- rarea, deținerea sau alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc (sublinierea ne aparține – n.a.), fără drept, se pedepsesc cu închisoare strictă de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Dacă faptele prevăzute în alin.(1) au ca obiect droguri de mare risc (sublinierea ne aparține – n.a.), pedeapsa este detențiunea severă de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. S TUD I A UN IVER S I T AT I S MOLDAV I A E , 2021, nr.8(148) Seria “{tiin\e Sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.254-258 256 (3) Cu pedeapsa prevăzută în alin.(2) se sancționează și introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc (sublinierea ne aparține – n.a.), fără drept, în scopurile prevăzute la alin.(1). (4) Dacă fapta prevăzută în alin.(3) are ca obiect droguri de mare risc (sublinierea ne aparține – n.a.), pedeapsa este detențiunea severă de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi”. Pentru comparație, Codul penal al Regatului Spaniei în art.368 prevede: „Persoanele care cultivă, elabo- rează sau fac trafic sau, în orice alt mod, promovează, favorizează sau facilitează consumul ilegal de droguri toxice, stupefiante sau substanţe psihotrope, sau le deţin în aceste scopuri, vor fi pedepsite cu închisoare de la 3 la 9 ani şi amendă începând de la suma echivalentă cu valoarea drogului în cauză până la triplul acesteia, în cazul substanţelor sau produselor care cauzează daune grave sănătăţii (sublinierea ne aparține – n.a.), şi cu închisoare de la 1 la 3 ani şi amendă începând de la suma echivalentă cu valoarea drogului în cauză până la dublul acesteia în celelalte cazuri (sublinierea ne aparține – n.a.)” [8]. În Codul penal al Republicii Finlanda, în alin.(2) secț.5 din Capitolul 50 este formulată următoarea definiție: „Pentru scopul acestui capitol, prin substanţă narcotică foarte periculoasă se înţelege o substanţă narcotică a cărei dozare improprie poate cauza moartea, care poate cauza o vătămare a sănătăţii chiar şi în cazul în care este utilizată pentru o perioadă scurtă sau a cărei utilizare poate cauza simptome severe ale servajului” [9]. Nu în ultimul rând, la lit.b) alin.(2) art.4 din Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din 25.10.2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri (în versiune consolidată) se stabilește: „Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru ca infracțiunile menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) să fie pasibile de sancțiuni penale privative de libertate având o durată maximă de cel puțin cinci până la zece ani, în situațiile următoare: [...] infracțiunea implică drogurile cele mai dăunătoare pentru sănătate [...]” [10]. De asemenea, remarcăm conexiunea dintre Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1088/2004 și anexa la Legea Republicii Moldova nr.382/1999. În această anexă se face clasificarea substanţelor narcotice şi psihotrope în: ‒ I. Substanţele care prezintă un pericol deosebit pentru sănătatea omului prin consecinţele grave generate de consumul lor abuziv: • Tabelul nr.1 „Substanţele inutilizabile în scopuri medicale”: Lista nr.1 „Substanţele stupefiante incluse în lista nr.1 a Convenţiei unice asupra drogurilor din 1961”; Lista nr.2 „Substanţele psihotrope incluse în lista nr.1 a Convenţiei asupra psihotropelor din 1971”; substanţele cuprinse în alte liste şi tabele ale convenţiilor menţionate, după caz; • Tabelul nr.II „Substanţele utilizabile în scopuri medicale”: Lista nr.1 „Substanţele stupefiante incluse în listele nr.1 şi nr.2 ale Convenţiei unice asupra drogurilor din 1961”; Lista nr.2 „Substanţele psihotrope incluse în lista nr.2 a Convenţiei asupra psihotropelor din 1971”; substanţele cuprinse în alte liste şi tabele ale con- venţiilor menţionate, cu excepţia substanţelor incluse în tabelul nr.1, după caz. ‒ II. Substanţele care prezintă pericol pentru sănătatea omului prin consecinţele grave generate de consu- mul lor abuziv: • Tabelul nr.III „Substanţele utilizabile în scopuri medicale”: Lista nr.1 „Substanţele stupefiante incluse în lista nr.3 a Convenţiei unice asupra drogurilor din 1961”; Lista nr.2 „Substanţele psihotrope incluse în lista nr.3 a Convenţiei asupra psihotropelor din 1971”; Lista nr.3 „Substanţele psihotrope incluse în lista nr.4 a Convenţiei asupra psihotropelor din 1971”; alte substanţe, după caz. Din această clasificare rezultă cu mai multă claritate inoportunitatea păstrării în actuala formulă a dispozi- țiilor de la lit.c) alin.(3) art. 217 și de la lit.c) alin.(3) art.2171 CP RM. Or, anexa la Legea Republicii Moldova nr.382/1999 confirmă că pericol deosebit pentru sănătatea omului, prin consecinţele grave generate de con- sumul lor abuziv, pot prezenta atât substanţele inutilizabile în scopuri medicale, cât și substanţele utilizabile în scopuri medicale. Din această perspectivă recomandăm ca dispozițiile de la lit.c) alin.(3) art.217 și de la lit.c) alin.(3) art.2171 CP RM să fie modificate după cum urmează: „asupra substanțelor indicate în art.I din anexa la Legea nr.382/1999 cu privire la circulaţia substanţelor stupefiante, psihotrope şi a precursorilor”. O asemenea soluție ar justifica aplicarea unei răspunderi comparativ mai aspre, având un temei similar cu cel al distincției dintre drogurile de mare risc și drogurile de risc, promovate în Legea României nr.143/2000. În contextul acestei distincții, nu putem trece cu vederea problema unității de infracțiune. S TUD I A UN IVER S I T AT I S MOLDAV I A E , 2021, nr.8(148) Seria “{tiin\e Sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.254-258 257 Astfel, într-o speță din practica judiciară română se ajunge la următoarea concluzie: „Având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa a constatat că, în drept, faptele inculpatului H.O. care, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data de 22.10.2008 a vândut unui colaborator al poliţiei un număr de 30 comprimate 2C-B pentru suma de 900 lei, la data de 06.11.2008 a vândut unui colaborator al poliţiei cantitatea de 2,12 grame cocaină pentru suma de 900 lei şi la data de 18.12.2008 a vândut unui colaborator al poliţiei cantitatea de 2,42 grame cocaină pentru suma de 900 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.l şi 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal” [11]. O astfel de soluție este în concordanță cu Decizia ÎCCJ nr.3 din 28.02.2017 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art.2 din Legea nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în care se constată: „În interpretarea dispoziţiilor art.2 din Legea nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republi- cată, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşirea, în aceeaşi împrejurare, a unei singure acţiuni dintre cele enumerate în alineatul (1) al acestui articol, care are ca obiect atât droguri de risc, cât şi droguri de mare risc, reprezintă o infracţiune simplă, ca formă a unităţii naturale de infracţiune, prevăzută de art.2 alin.(1) şi (2) din acelaşi act normativ” [12]. Pe marginea acestei decizii, A.Stan menționează: „[...] Săvârşirea, în aceeaşi împrejurare, a unei singure acţiuni dintre cele enumerate în art.2 alin.(1) al Legii nr.143/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care are ca obiect atât droguri de risc, cât şi droguri de mare risc, repre- zintă o infracţiune simplă, ca formă a unităţii naturale de infracţiune, prevăzută de art.2 alin.(1) şi (2) din acelaşi act normativ, întrucât natura diferită a substanţelor stupefiante nu modifică unitatea infracţiunii de trafic de droguri” [13]. O opinie contrară, deși nu legată nemijlocit de Decizia ÎCCJ nr.3 din 28.02.2017, este exprimată de V.Stati: „În art.2171 CP RM sunt reunite patru variante-tip de infracţiuni: primele două sunt prevăzute la alin.(1) și (2) art.2171 CP RM, aceste norme având în vedere proporțiile mici ce caracterizează obiectul material al infrac- țiunii; cea de-a treia variantă-tip de infracțiune este specificată la lit.f) alin.(3) art.2171 CP RM, această normă incluzând sintagma „în proporţii mari”; cea de-a patra variantă-tip de infracțiune este specificată la lit.b) alin.(4) art.2171 CP RM, această normă conținând sintagma „în proporţii deosebit de mari”” [14]. Concluzii În sprijunul soluţiilor exprimate mai sus sunt prezentate următoarele argumente: literalmente, o circumstanţă este o împrejurare (particulară) care însoţeşte o întâmplare, un fapt, o acţiune sau un fenomen. Pe cale de consecinţă, o circumstanţă atenuantă sau agravantă prevăzută de legea penală îndeplineşte rolul de apendice, de adaos, de supliment, de anexă la componenţa de bază a infracţiunii. Ceea ce este prevăzut la alin.(1) și (2) art.217, lit.b) alin.(4) art.217, alin.(1) și (2) art.2171, lit.f) alin.(3) art.2171 și la lit.b) alin.(4) art.2171 CP RM nu corespunde acestei condiţii. Explicația faptului că art.2171 CP RM stabilește răspunderea pentru patru in- fracțiuni de sine stătătoare constă în următoarele: acest articol nu prevede o variantă-tip de infracțiune: 1) al cărei obiect material nu ar presupune anumite proporții și 2) pe care s-ar grefa în calitate de circumstanțe atenuante sau agravante: a) proporţiile mici; b) proporţiile mari; c) proporţiile deosebit de mari. Iată de ce săvârşirea infracţiunii, de exemplu, în proporţii deosebit de mari nu poate fi privită ca circumstanţă agravantă pentru infracţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau la lit.f) alin. (3) art.2171 CP RM, infracţiuni al căror obiect material deja se caracterizează prin proporţii mari sau, respectiv, prin proporții mici. Or, proporţiile deosebit de mari nu pot fi privite ca apendice, ca adaos, ca supliment, ca anexă la proporțiile mari sau la proporțiile mici [15]. Aceste argumente par a fi judicioase. Nu este posibil ca o substanță, privită ca obiect material al unei infracțiuni concrete, să se caracterizeze concomitent prin proporții mici, prin proporții mari și prin proporții deosebit de mari. O substanță, privită ca obiect material al unei infracțiuni concrete, se caracterizează fie prin proporții mici, fie prin proporții mari, fie prin proporții deosebit de mari. Noțiunile „proporții mici”, „proporții mari”, „proporții deosebit de mari” se referă la ipoteze distincte, care nu se suprapun. Nu este posibilă săvâr- şirea, în aceeaşi împrejurare, a unei singure acţiuni care să aibă ca obiect material substanțe caracterizate prin proporții mici, substanțe caracterizate prin proporții mari și substanțe caracterizate prin proporții deosebit de mari. O asemenea infracţiune simplă, ca formă a unităţii naturale de infracţiune, este exclusă. Or, proporțiile diferite ale substanţei, privite ca obiect material al unei infracțiuni concrete, sunt contrare unității infracţiunii, atestând prezența concursului de infracțini. S TUD I A UN IVER S I T AT I S MOLDAV I A E , 2021, nr.8(148) Seria “{tiin\e Sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.254-258 258 Interpretând prin analogie, considerăm că, în contextul Legii României nr.143/2000, noțiunile „drogurile de mare risc” și „drogurile de risc” se referă la ipoteze distincte, care nu se suprapun. Nu este posibilă săvâr- şirea, în aceeaşi împrejurare, a unei singure acţiuni care să aibă ca obiect material droguri de mare risc și droguri de risc. O asemenea infracţiune simplă, ca formă a unităţii naturale de infracţiune, este exclusă. Or, gradul diferit de risc ce caracterizează drogurile, privite ca obiect material al unei infracțiuni concrete, este contrar unității infracţiunii, atestând prezența concursului de infracțini. Referințe: 1. Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr.25 din 13.10.2015 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Hotărârii Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006 privind aprobarea Listei substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora (Sesizarea nr.30a/2015). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.13-19. 2. Ordonanța de urgență a Guvernului României nr.6 din 10.02.2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope. În: Monitorul Oficial al României, 2010, nr.100. 3. Legea Republicii Moldova nr.100 din 22.12.2017 cu privire la actele normative. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.7-17. 4. COPEȚCHI, S. Aspecte controversate ale practicii judiciare în materia infracţiunilor prevăzute la lit.c) alin.(3) art.217, respectiv la lit.c) alin.(3) art.2171 CP RM. În: Revista Ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”. Seria „Ştiinţe Sociale”, 2014, nr.8, p.84-88. ISSN 1814-3199 5. Комментарий к Уголовному Кодексу Республики Молдова. Disponibil: https://criminology.md/books/Comentarii_Cod_Penal_rus.pdf 6. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.2 din 26.12.2011 cu privire la practica judiciară de aplicare a legislaţiei penale ce reglementează circulaţia drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor acestora şi a precursorilor. Disponibil: jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=251 7. ZOSIM, A. Controverse vizând calificarea infracţiunilor legate de droguri în dependenţă de obiectul lor material. În: Rolul societăţii şi al organelor de drept în contracararea narcomaniei: Materialele conf. şt.-practice intern., 9 oct. 2008. Chișinău: Academia „Ştefan cel Mare” a MAI al RM, 2009, p.90-94. ISBN 978-9975-930-91-8 8. Codul penal al Regatului Spaniei / Coord.: T.Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-Spania-RO.html 9. Codul penal al Republicii Finlanda / Coord.: T.Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-Finlanda- RO.html 10. Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din 25.10.2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri (în versiune consolidată). Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:02004F0757-20171122&from=RO 11. Decizia penală nr.219/A din 26.10.2009 a Secției a II-a penale și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București. Dosarul nr. 2242/2009. Disponibil: http://jurisprudenta.org/Search.aspx 12. Decizia ÎCCJ nr.3 din 28.02.2017 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art.2 din Legea nr.143/2000 privind preve- nirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În: Monitorul Oficial al României, 2017, nr.259. 13. STAN, A. Introducerea în ţară de droguri pentru consum propriu, unitate sau pluralitate infracţională? Discuţii pe marginea unei dificile chestiuni de drept. În: Revista Universul Juridic, 2018, nr.10, p.36-54. ISSN 2393-3445 14. STATI, V. Infracțiunile prevăzute la art.217 și 2171 din Codul penal, privite prin prisma Legii nr.193/2016. În: Revista Ştiinţifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”. Seria „Științe Sociale”, 2017, nr.8, p.263-275. ISSN 1814-3199 15. BRÎNZA, S., STATI, V. Tratat de drept penal. Partea specială. Vol.I. Chișinău: Tipografia Centrală, 2015, p.1114, 1121, 1138. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7 Date despre autori: Ludmila DUMNEANU, doctor în drept, conferenţiar universitar, Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova. E-mail: bpap.lspinu@gmail.com ORCID: 0000-0002-0195-8267 Mihaela BOTNARENCO, doctor în drept, lector universitar, Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova. E-mail: mihaelabotnarenco@gmail.com Mihai ŞTEFĂNOAIA, lector universitar, Facultatea de Drept, Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava. E-mail: stefanoaiamihai@zahoo.com ORCID: 0000-0002-7163-4436 Prezentat la 20.05.2021 http://jurisprudenta.org/Search.aspx mailto:bpap.lspinu@gmail.com https://orcid.org/0000-0002-0195-8267 mailto:mihaelabotnarenco@gmail.com mailto:stefanoaiamihai@zahoo.com