Nr. 1, 2017REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT 32 Concesiunea, apărută în statele europene la frontiera dintre perioada medievală şi cea modernă, şi-a regăsit nişa sa şi în sistemul de drept al Republicii Moldova. În pofida faptului că sunt deja câteva decenii de când a fost implementată aceas- tă instituţie, este puţin cunoscută, puţin aplicată, iar uneori criticată pe nedrept. Așadar, instituția concesiunii este o instituție complexă care are multiple implicații atât în plan politico-statal, cât și social. Privit în general, esența concesiunii constă în ad- ministrarea de către un privat (persoană fizică sau juridică, inclusiv străină), pe propriul risc și pe pro- pria răspundere, a unui serviciu public, bun public sau executarea unei lucrări în vederea eficientizării economice a acestora [1]. O definiţie ex lege dispune că concesiunea este un contract prin care statul sau unităţile administra- tiv-teritoriale cesionează (transmite) unui investitor (persoană fizică sau juridică, inclusiv străină), în schimbul unei redevenţe, dreptul de a desfăşura acti- vitate de prospectare, explorare, valorificare sau re- stabilire a resurselor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, de a presta servicii publice, de a exploata bunurile mobile şi imobile proprietate publică a sta- tului sau a unităţilor administrativ-teritoriale care, conform legislaţiei, sunt scoase integral sau parţial din circuitul civil, precum şi dreptul de a desfăşura anumite genuri de activitate, inclusiv cele care con- stituie monopolul statului, preluând gestiunea obiec- tului concesiunii, riscul prezumtiv şi răspunderea patrimonială [2]. Natura juridică a contractului de concesiune este una dublă, atât de drept public (ad ministrativ), cât şi de drept privat (comercial). Dubla natură a actului de concesiune constă în faptul că aceasta cuprinde, pe lângă clauzele de natu- ră contractuală, şi clauze de natură reglementară. Clauzele de natură contractuală deosebesc ac- tul de concesiune de actele unilaterale, de putere, ale autorităţii publice, iar clauzele de natură reglemen- tară îl dis ting, îl separă de categoria contractelor ci- vile [3]. Clauzele de natură contractuală sunt acele clauze care sunt stabilite în urma acordului de voinţă dintre părţile contractante. Clauzele reglementare sunt stabilite unilateral de către concedent şi pot fi modificate de către acesta în orice moment. Sunt considerate clauze reglemen- tare prevederile referitoare la organizarea şi funcţi- onarea serviciului public, condiţiile de exploatare a bu nurilor publice concesionate sau caracteristicile lucrărilor ce urmează să fie executate de către con- cesionar. Contractul de concesiune este un contract solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu executa- re succesivă în timp şi intuitu personae (lat. potrivit persoanei) [4]. Caracterul solemn al contractului de concesiu- ne rezidă în faptul că con tractul de concesiune tre- buie să fie încheiat în formă scrisă. Contractul-mo- del al contractului de concesiune este prevăzut în Anexa nr.2 a Hotărârii Guver nului despre măsurile pentru executarea Legii cu privire la concesiuni din 27.02.1996 [5]. Contractul de concesiune este sinalagmatic, de- oarece părţile îşi asumă drepturi şi obligaţii recipro- ce. De exemplu, concedentul este obligat să-i acorde concesionarului, în termenele prevăzute de contract, drepturile asupra obiec tului concesiunii, să pună la dispoziţia concesionarului bunul, activitatea sau serviciul concesionat, iar concesionarul, la rândul său, are obligaţia de a ex ploata şi valorifica obiectul concesiunii conform prevederilor contractului, de a plăti redevenţa, de a restitui la sfârşitul concesiunii obiectul concesiunii etc. Prin urmare, putem spune că drepturilor unei părţi contractante le corespund obligaţiile celeilalte părţi contractante. În momentul încheierii contractului de concesi- une părţile îşi cunosc deja întinderea prestaţiilor la CONCEPTuALIzAREA CONTRACTuLuI COMERCIAL DE CONCESIuNE Alexandru CUZnEŢoV, doctor în drept, conferenţiar universitar (USM) Concession, in many states, is undervalued, but in fact is a contract whereby the State or territorial administrative units of assignment (send) an investor (natural or legal person, including foreign) in return for a fee, the right to conduct activity prospection, exploration, public services, exploit movable and immovable assets of public property or the admi- nistrative-territorial units that the regulations are removed entirely or partly from the civil circuit, and the right to perform certain types of activities, including those representing state monopoly, taking over the management of concession object, presumptive risk and financial liability. Keywords: commercial contracts; business law; concept; concession; central administrative bodies; local administra- tive bodies; elements of the concession contract; the parties; subject to the effects of the concession contract. 33 Nr. 1, 2017 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT care se obligă, fapt din care rezultă caracterul comu- tativ al acestui contract. Contractul de concesiune este cu titlu oneros, de- oarece ambele părţi ur măresc obţinerea unui profit. Astfel, prin intermediul contractului de con cesiune este realizat atât interesul public al statului, cât şi interesul personal al antreprenorului care a acceptat gestionarea serviciilor publice, adică este un contract comercial. Contractul de concesiune este un contract cu exe- cutare succesivă, întrucât concesionarul îşi execută prestaţiile prevăzute de contract în mod continuu, pe toată durata concesiunii, iar concedentului îi revine obligaţia ca pe parcursul concesiunii să nu intervină în activitatea economică a concesionarului. Contractul de concesiune este un contract intuitu personae, adică persoa na care a obţinut concesiunea trebuie să-şi execute personal obligaţiile care îi revin din contract. După cum rezultă din definiţia concesiunii for- mulată în Lege, există trei forme ale contractului de concesiune: contractele de concesiune de bunuri;• contractele de concesiune de activităţi econo-• mice; contractele de concesiune de servicii publice.• În cazul concesiunii de bunuri, o persoană privată obţine dreptul de a ex ploata bunuri publice (proprie- tate de stat sau municipală), care sunt retrase integral sau parţial din circuitul civil. Această varietate a concesiunii se deosebeşte de dreptul de gestiune econo mică prin faptul că titula- rul dreptului de concesiune este o persoană privată (antreprenor), iar titularul dreptului de gestiune este întreprinderea de stat sau cea munici pală, în afară de aceasta, dreptul de gestiune economică se constituie prin act administrativ, iar dreptul de concesiune apa- re în baza contractului [6]. În baza contractului de concesiune de activităţi economice, concesionarul este în drept de a desfă- şura activităţi de prospectare, explorare, valorificare sau restabilire a resurselor naturale pe teritoriul Re- publicii Moldova. De asemenea, el este în drept să desfăşoare anumite genuri de activitate, inclusiv cele care constituie mono polul statului. În legătură cu concesionarea serviciilor publice, se impun anumite preciză ri referitoare la noţiunea de serviciu public, scopul acestuia etc. Astfel, scopul serviciului public este satisfacerea unui interes general. Unica autoritate competentă să stabilească existenţa unui interes general şi să dis- pună organizarea unui serviciu public, în funcţie de exigenţele interesului general, este statul, care poate organiza şi gestiona direct serviciul public res pectiv sau îl poate concesiona unei persoane particulare (antreprenor). Prin urmare, concesiunea unui serviciu public presupune o modalitate de gestiune a unui serviciu de către un antreprenor, pe propriul risc şi pe propria răspundere, în scopul creşterii calităţii serviciului şi al eficientizării economice a acestuia. Concesiunea de servicii publice se deosebeşte de concesiunea unui bun prin faptul că concesiunea de bunuri presupune dreptul şi obligaţia cesiona rului de a exploata bunul, în timp ce concesiunea serviciului public presupune numai gestionarea serviciului pu- blic de către un privat. Specificul contractului de concesiune se revede prin elementele sale caracteristice. Părţile. Contractul de concesiune se încheie între o autoritate publică, numită concedent, şi o persoană privată (antreprenorul), numită concesionar. În calitate de concedent apare Guvernul, repre- zentat de organul administraţiei publice centrale îm- puternicit, în cazul concesionării terenurilor şi a altor resurse naturale, sau organele centrale de specialitate şi autorităţile administraţiei publice locale, în cazul concesionării întreprinderilor de stat sau municipale, a altor obiecte economice. Considerăm că o astfel de formulare privind sfera instituţiilor publice şi autorităţilor publice care au calitatea de concedent este destul de confuză. Mai oportun ar fi ca în cazul concesionării bunurilor publice ale statului sau a ac tivităţilor şi serviciilor de interes naţional în calitate de concedent să parti- cipe autorităţile administraţiei publice centrale, iar în cazul concesionării bunuri lor proprietate publică ale unităţilor administrativ-teritoriale ori pentru acti- vităţile şi serviciile publice de interes local în calitate de concedent să participe autorităţile administraţiei publice locale. Concesionar poate fi orice persoană fizică sau juridică, antreprenor, cu orice formă organizatori- co-juridică, exceptând întreprinderea de stat şi cea municipală. obiectul contractului de concesiune de servicii publice îl constituie serviciile publice de interes na- ţional sau local (transportul public, construcţia şi în- treţinerea străzilor, podurilor, tunelurilor, distribuţia apei şi a gazelor naturale, colectarea şi depozitarea deşeurilor etc.). În principiu, orice serviciu public poate fi conce- sionat, cu excepţia serviciilor care presupun exerci- ţiul suveranităţii de stat (de exemplu, apărarea naţio- nală, justiţia, colectarea impozitelor etc.). Obiectul concesiunii de bunuri sunt terenurile pu- blice, cu excepţia celor destinate ocrotirii naturii, de valoare istorico-culturală şi cele ale fondului silvic, alte bunuri ale statului şi autorităţilor publice locale. Majoritatea bunurilor se concesionează concomitent cu concesionarea serviciului public şi ca un acceso- riu al acesteia. Nr. 1, 2017REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT 34 Termenul contractului de concesiune poate fi sta- bilit de către concedent sau de către ambele părți de comun acord, dar nu poate depăși perioada de 50 de ani. La expirarea termenului concesionarul are drep- tul preferenţial de a prelungi contractul, dacă au fost respectate clauzele lui. redevenţa constituie o sumă de bani plătită de către concesionar concedentului în schimbul încre- dinţării exploatării unui serviciu public, a unei acti- vităţi economice sau a unor bunuri proprietate publi- că [7]. Redevenţa se stabileşte în bani, în natură sau în formă mixtă în calitate de plăţi de o singură dată (bonus), arendă, plăţi pentru extracţia resurselor na- turale sau pentru fabricarea producţiei (royalty). Plăţile bonus sunt sume fixe care se plătesc an- ticipat pentru concesionarea obiectului respectiv. Royalty reprezintă plăţi periodice ce se achită din momentul începerii extracţiei resurselor naturale sau fabricării producţiei, sub formă de defalcări din cos- tul producţiei sau sub formă de taxe pe unitate de produs. Forma şi încheierea contractului de concesiune. Contractul de concesiune se încheie în formă scrisă, potrivit contractului-model. În principiu, iniţiativa concesionării aparţine au- torităţilor publice centrale sau locale. Deşi legea nu prevede în mod expres, considerăm că investitorii interesaţi pot propune atât concesionarea unui servi- ciu public existent, cât şi organizarea şi concesiona- rea unui nou serviciu public. Iniţiatorul concesionării pregăteşte propunerea de concesionare, elaborează studiul de fundamenta- re tehnico-economică a oportunităţii concesionării şi clauzele obligatorii ale contractului de concesiune. Autorităţile administraţiei publice centrale prezintă Guvernului spre examinare propunerea de concesio- nare, iar cele locale – autorităţilor reprezentative ale unităţii administrativ-teritoriale, care în termen de 20 de zile ia decizia privind oportunitatea lor. Ulterior, lista obiectelor propuse spre concesiona- re şi clauzele obligatorii ale contractului, confirmate de Guvern, sunt aprobate de parlament. Aprobarea de către parlament constituie temei pentru organiza- rea tenderelor internaţionale şi încheierea, în baza rezultatelor acestora, a contractelor de concesiune. Dacă pentru un obiect al concesiunii există mai multe oferte, tenderele internaționale se vor organiza pe bază de concurs. Dacă există un singur ofertant pentru obiectul concesiunii, încheierea contractului se negociază direct. Efectele contractului de concesiune. Datorită naturii sale duble (de drept privat şi drept public), contractul de concesiune produce efecte specifice în raport cu regulile de drept comun. Aceste particula- rităţi se rezumă la posibilitatea concedentului unila- teral de a modifica şi rezilia contractul. Drepturile şi obligaţiile concedentului. Conce- dentul are următoarele obligaţii: a) să acorde concesionarului, la timp şi în volum deplin, drepturile asupra obiectelor concesiunii; b) să predea concesionarului obiectele concesiu- nii în starea şi termenele prevăzute în contract; c) să păstreze secretul comercial al concesiona- rului şi să nu intervină în activitatea economică şi operativă a acestuia. Concedentul are dreptul să modifice în mod uni- lateral clauzele contractului de concesiune, în cazul în care apar circumstanţe deosebite de cele existente la data încheierii contractului. Această posibilitate a concedentului se fundamentează pe dreptul său ex- clusiv de a constata modificarea interesului general şi de a adapta serviciul public. În măsura în care con- cedentul constată o modificare a interesului general, acesta poate, prin acte administrative, să modifice condiţiile de desfăşurare a serviciului public. Deşi legea nu specifică, credem că concedentul are dreptul să modifice în mod unilateral partea re- glementară a contractului de concesiune. Partea re- glementară a contractului de concesiune cuprinde prevederile care se referă la organizarea, funcţiona- rea şi condiţiile de exploatare a serviciului public. Numai în acest caz poate fi justificată modificarea unilaterală a contractului de către concedent, funda- mentată pe modificarea interesului general. Clauzele financiare, referitoare la termen, la drep- tul de răscumpărare nu se referă la partea reglemen- tară a contractului şi se modifică potrivit regulilor de drept comun. Dacă modificarea unilaterală a clauzelor con- tractului cauzează prejudicii concesionarului, el are dreptul să ceară acoperirea acestor prejudicii, inclu- siv a beneficiului nerealizat. Este de menţionat că, deşi despăgubirea acordată trebuie să fie adecvată, ea nu trebuie să fie şi prealabilă. Concedentul are dreptul de control al activită- ţii concesionarului. Controlul efectuat are ca scop verificarea modului în care este satisfăcut interesul general prin serviciul prestat de concesionar. El are dreptul să primească sau să procure în mod prioritar o parte din producţia fabricată de concesionar dacă contractul nu prevede altfel. Drepturile şi obligaţiile concesionarului. Con- cesionarul are următoarele drepturi: la independenţa activităţii economice şi la orga-– nizare proprie; de a presta serviciul public sau de a exploata – obiectul concesiunii; la răscumpărarea obiectului concesiunii la expi-– rarea termenului contractului; are dreptul de proprietate asupra produselor ob-– ţinute ca urmare a exploatării obiectului concesiu- nii. 35 Nr. 1, 2017 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Concesionarul este obligat să realizeze perso- nal serviciul public. Potrivit reglementărilor legale, transmiterea integrală sau parţială a obiectului con- cesiunii unor terţi este interzisă. Concesionarul este obligat să presteze serviciul public în regim de continuitate. În consecinţă, con- cesionarul nu va putea invoca excepţia de neexecu- tare, atunci când concedentul nu-şi onorează obliga- ţiile sale. Concesionarul este obligat să acorde tuturor uti- lizatorilor posibilitatea de a beneficia de serviciul public şi să aplice tarife egale utilizatorilor. După încetarea contractului, concesionarul este obligat să restituie concedentului obiectul concesiunii. Contractul de concesiune încetează la expirarea termenului, în cazul rezilierii lui înainte de termen, lichidării concesionarului, prejudicierii obiectului concesiunii sau când acesta devine inutilizabil. Rezilierea anticipată a contractului de concesi- une are loc în cazul încălcării condiţiilor acestuia. Concedentul are dreptul să rezilieze unilateral con- tractul, atunci când consideră că modul în care este realizat serviciul public nu mai corespunde interesu- lui general. referințe: Chibac Gh., Băieșu A. și alții. 1. Drept civil. Contracte și succesiuni. Vol.III. Chișinău: Cartier, p.178. Legea cu privire la concesiuni din 13.07.95. În: 2. Mo- nitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.67. Avram Iu. 3. Contractele de concesiune. București: Rosetti, 2003, p. 24; Chibac Gh., Băieșu A. și alții. Op.cit., p.178. Este folosit în special în lege pentru a descrie o 4. relație existentă între doi oameni care nu pot fi transpuse la alte persoane. A se vedea 5. Monitorul Oficial al Republicii Moldo- va, 1996, nr.32-33. Chibac Gh., Băieșu A. și alții. 6. Op.cit., p.180. Bloșenco A. 7. Drept civil.Partea specială. Chișinău: Cartdidact, 2003, p.87.