184 Conferinţa ştiinţifică naţională cu participare internaţională Integrare prin Cercetare şi Inovare, dedicată Zilei Internaționale a Științei pentru Pace și Dezvoltare, 6-7 noiembrie 2025 ROLUL INSTITUȚIONAL AL INSPECTORATULUI DE STAT AL MUNCII ÎN PREVENIREA ȘI SANCȚIONAREA CONTRAVENȚIILOR THE INSTITUTIONAL ROLE OF THE STATE LABOR INSPECTORATE IN PREVENTING AND SANCTIONING CONTRAVENTIONS CZU: 351.83.072.6:342.924 https://doi.org/10.59295/spd2025j.25 Oleg PANTEA ORCID: 0000-0002-8790-5472 E-mail: panteaoleg@gmail.com Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, Republica Moldova Lidia GÎRLEANU ORCID: 0009-0006-0330-8619 E-mail: lidia.girleanu89@gmail.com Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, Republica Moldova Summary. This material presents an in-depth study of the role and impact of the State Labor Inspectorate in the process of ascertaining and examining administrative offenses, with a focus on the specific areas of competence of this administrative authority. We concentrated on two essential aspects: State Labor Inspectorate competence in ascertaining offenses and its compe- tence in examining and resolving offence cases pertaining to labor legislation and occupational safety and health.To substantiate this study, we utilized a variety of sources, including relevant normative acts, current practices in applying administrative sanctions. Additionally, a detailed legal analysis of the main types of offenses within State Labor Inspectorate jurisdiction was con- ducted, viewed through the lens of their constituent elements. We believe this material will be a valuable resource for law students interested in labor law and administrative offense law, as well as for legal practitioners, offering applicable perspectives for their work. Keywords: Ascertaining agent, constituent elements, State Labor Inspectorate (SLI), labor inspector, contraventional sanctions. INTRODUCERE Fenomenul contravenționalității, fiind o provocare constantă la nivel global, im- pune implementarea unor strategii comprehensive ce integrează atât măsuri profilacti- ce, cât și coercitive, culminând cu aplicarea sancțiunilor contravenționale. Paradigmele de abordare variază la nivel național, fiind profund influențate de orientările politicilor penale sau contravenționale specifice fiecărui stat. Astfel, în multe țări occidentale, re- glementarea contravențiilor nu ține de dreptul contravențional. Chiar dacă fapta este apreciată drept contravenție, soluționarea cauzei se realizează după procedura penală (Franța, Italia, Spania)[1, p.11]. În contrast, în sisteme juridice precum cel al Republicii 185 ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ECONOMICE Drept public Moldova, faptele contravenționale sunt exclusiv obiectul procedurii contravenționale, conform prevederilor Codului Contravențional. Activitatea de combatere a contravenționalității se definește ca un ansamblu de măsuri juridico-contravenționale, instituite și executate de către autoritățile de stat com- petente, în temeiul legii. În vederea atingerii acestor deziderate, legiuitorul a delegat autorităților publice competente atribuții de constatare, examinare, soluționare și aplica- re a sancțiunilor prin intermediul reprezentanților săi, denumiți agenți constatatori. Con- form articolului 385 alin. (1) din Codul Contravențional, agentul constatator este definit ca fiind “reprezentantul autorității publice care soluționează, în limitele competenței sale, cauza contravențională... Este desemnat ca agent constatator funcționarul din autoritățile indicate la art. 400–42311 Cod contravențional, împuternicit cu atribuții de constatare a contravenției și/sau de sancționare”. În acest cadru instituțional, Inspectoratul de Stat al Muncii (ISM) deține o poziție strategică. Ca autoritate publică de control cu atribuții specifice în domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă, ISM este direct implicat în identificarea și sancționarea multiplelor forme de contravenții ce pot apărea în aceste domenii. Prin exercitarea funcțiilor sale de constatare, prevenire și aplicare a sancțiunilor, Inspectora- tul de Stat al Muncii contribuie substanțial la asigurarea conformității cu legislația mun- cii și la protejarea drepturilor salariaților, exercitând un impact semnificativ în eforturile de combatere a contravenționalității pe teritoriul Republicii Moldova. Prezenta lucrare va analiza exhaustiv rolul și impactul ISM în acest proces complex. REZULTATE ȘI DISCUȚII Art. 43 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova consacră dreptul la protecție socială şi la măsurile de securitate şi igienă a muncii [2]. Rezultă din textele citate că statul este cel care reglementează sistemul de sănătate şi securitate în muncă şi impune obligații în acest sens în sarcina angajatorilor, organelor atribuții în domeniu, salariaţilor şi altor participanţi la procesele de muncă. Tot statul este cel care a creat organe speci- alizate cu atribuţii de supraveghere și control al modului în care se respectă normele de sănătate şi securitate în muncă. Indiferent de modul în care statul se implică în sfera raporturilor juridice de muncă (prin elaborarea şi punerea în aplicare a unor reglementări imperative sau dispozitive), se impune necesitatea creării unui sistem de organe statale şi obşteşti abilitate cu exercita- rea controlului şi a supravegherii asupra respectării legislației muncii. Aşadar, statul este direct interesat să controleze dacă prescripțiile normative din domeniul muncii se aplică sau nu în mod corect, dacă ele au eficiența scontată şi, totodată, dacă aceste reglementări contribuie sau nu la protecția juridico-socială corespunzătoare a salariaţilor. În acest con- text, subliniem că legiuitorul moldovean a dedicat Titlul XIII din CM al RM instituţiei juridice a supravegherii şi controlului asupra respectării legislației muncii. Conform legii 140/2001 art.1, alin. 1 Inspectoratul de Stat al Muncii este autoritate administrativă în subordinea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale, care 186 Conferinţa ştiinţifică naţională cu participare internaţională Integrare prin Cercetare şi Inovare, dedicată Zilei Internaționale a Științei pentru Pace și Dezvoltare, 6-7 noiembrie 2025 coordonează la nivel naţional respectarea actelor normative în domeniul raporturilor de muncă şi al securităţii şi sănătăţii în muncă. Interesant este că parcursul instituțional al Inspectoratului de Stat al Muncii (ISM) din Republica Moldova a fost marcat de fluctuații administrative, reflectând căutările constante pentru o structură optimă care să asigure eficiența în protejarea drepturilor angajaților și a siguranței la locul de muncă. Înțelegerea acestui istoric este esențială pentru a contextualiza rolul actual al ISM. De-a lungul anilor, ISM a funcționat sub diverse forme și subordonări. Inițial, în 1992 a fost conceput ca un organ de control centralizat, responsabil cu supravegherea respectării legislației muncii. Importanța sa a fost recunoscută prin adoptarea Legii nr. 140/2001, care a stabilit cadrul legal de funcționare și atribuțiile sale clare în domeniul raporturilor de muncă și al securității și sănătății în muncă [3]. Un moment crucial în istoria ISM îl reprezintă Hotărârea Guvernului nr. 117 din 12 august 2021. Prin această decizie, Inspectoratul de Stat al Muncii revine în subordinea directă a Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Această restructurare a administrației publice centrale de specialitate subliniază o reevaluare a strategiei guvernamentale. Deci- zia de a reintegra ISM în structura ministerului de resort ar putea fi justificată prin nevoia unei coordonări mai eficiente a politicilor de muncă, o aliniere mai bună a activităților de inspecție cu obiectivele ministeriale și o creștere a responsabilității directe pentru implementarea legislației în domeniu. Această schimbare marchează o etapă nouă în evoluția ISM, poziționându-l mai aproape de centrul decizional în elaborarea și implementarea politicilor de muncă și sociale. Este de așteptat ca această reîntoarcere să faciliteze o colaborare mai strânsă între minister și organismul de inspecție, contribuind la o mai bună aplicare a legii și la o protecție sporită a drepturilor angajaților din Republica Moldova. Conform Hotărârii Guvernului nr. 788/2013, una dintre principalele funcții ale Inspectoratului de Stat al Muncii este controlul de stat asupra respectării legislației în domeniul raporturilor de muncă. Pentru a înțelege mai bine conceptele specifice acestei instituții juridice, este esențial să apelăm la doctrina dreptului administrativ, ceea ce ridică întrebarea fundamentală: care sunt semnificațiile exacte ale noțiunilor de ,,supra- veghere” și ,,control”? Conform Dicționarului explicativ noțiunea de control reprezintă verificare perma- nentă sau periodică a unei activități, a unei situații etc., pentru a urmări mersul ei și pen- tru a lua măsuri de îmbunătățire [4] iar noțiunea de supraveghere presupune acțiunea de a observa cu atenție, cu autoritate, a avea sub control [5]. Doctrinarul autohton Ion Creangă, susține că, controlul este un instrument de deter- minare a modului în care acţionează cel chemat să realizeze prevederile actului, precum şi corespunderea acestora cu scopul legii întru executarea căreia a fost emis [6]. Potrivit unei alte opinii [7, p. 35], controlul este privit ca acea funcție a administrației prin care se realizează conformitatea activității administrației cu prevederile legale şi programul de activitate, cu respectarea cerințelor sociale şi îndeplinirea interesului general. 187 ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ECONOMICE Drept public Menționăm că legiuitorul moldovean a formulat definiția legală a noţiunii de „con- trol” în art. 2 din Legea RM nr. 131/2012 potrivit căreia controlul reprezintă totalitatea acţiunilor de verificare a respectării de către persoanele supuse controlului a prevederilor legislaţiei, realizate de un organ abilitat cu funcţii de control sau de un grup de instituţii similare [8]. Pentru asigurarea unui mediu de lucru echitabil și legal, instituțiile responsabile utilizează două abordări distincte, dar complementare: controlul și supravegherea res- pectării legislației muncii. Deși ambele vizează conformitatea, ele diferă fundamental prin scop, metodologie și rezultate. Controlul este o acțiune punctuală și directă, menită să verifice conformitatea le- gală la un moment dat. Scopul său principal este de a identifica abaterile și încălcările, aplicând sancțiuni și măsuri corective. Acest proces implică, de regulă, inspecții la fața locului, analiza documentelor relevante Rezultatele includ procese verbale de constatare, amenzi, impunerea de termene pentru remedierea deficiențelor și, în cazuri grave, chiar suspendarea activității. Principalul actor în exercitarea controlului este Inspectoratul de Stat al Muncii (ISM). Pe de altă parte, supravegherea reprezintă un proces continuu bazat pe monitori- zarea evoluției unui domeniu pentru a asigura o funcționare corectă pe termen lung și pentru a preveni încălcările majore. Aceasta nu implică inspecții detaliate, ci se bazea- ză pe analiza datelor statistice, monitorizarea tendințelor pieței muncii, colectarea de informații din diverse surse și elaborarea de recomandări sau ghiduri. Rolul său este mai mult de observator activ și îndrumător, contribuind la elaborarea de politici publice, propuneri legislative și campanii de informare. În esență, în timp ce controlul identifică și sancționează încălcările concrete, suprave- gherea funcționează ca un ,,ghid” care previne, informează și contribuie la îmbunătățirea continuă a cadrului de conformitate în domeniul muncii. Ambele sunt indispensabile pentru asigurarea unui cadru legal robust și a unui mediu de muncă sigur și echitabil. În acest sens, ne raliem la opinia autorului Victor Guțuleac, care menționează că supravegherea reprezintă un control limitat . Asadar, deosebirea esențială a supraveghe- rii de control rezidă în faptul că supravegherea procesului înfăptuirii supravegherii, nu se implică în chestiunile interne ale supravegheatului. Totodată, autorul menționat face distincţia dintre cele două noţiuni în funcție de volumul controlului care doar verifică legalitatea şi oportunitatea activității, pe când supravegherea se limitează doar la verifi- carea legalității [9]. Luând în considerare stipulațiile art. 371-390 din CM al RM, concluzionăm că prin noțiunea de supraveghere şi control asupra respectării legislației muncii și ale salariaților se înțelege activitatea organelor competente orientate spre apărarea drepturilor de mun- că. Venim, în acest sens, cu o completare: în literatura de specialitate a fost exprimată opinia potrivit căreia noţiunile de supraveghere şi de control în domeniul respectării legislației muncii trebuie să fie abordate separat, ele având definiții diferite. Astfel, cer- cetătorul Tudor Capșa consideră că supravegherea asupra respectării actelor legislative 188 Conferinţa ştiinţifică naţională cu participare internaţională Integrare prin Cercetare şi Inovare, dedicată Zilei Internaționale a Științei pentru Pace și Dezvoltare, 6-7 noiembrie 2025 şi normative în domeniul muncii reprezintă o formă de activitate a autorităților publice privind asigurarea legalității în raporturile de muncă iar controlul de stat asupra respectă- rii actelor legislative şi normative în domeniul muncii presupune o formă de exercitare a puterii de stat ce asigură respectarea legilor şi a altor acte normative adoptate (emise) de autoritățile publice, precum şi a actelor de parteneriat social ce reglementează raporturile de muncă şi alte raporturi legate nemijlocit de acestea [10]. Conform legii nr.140/2001, art. 1 alin. 1 Inspectoratul de Stat al Muncii este autori- tate administrativă în subordinea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale care coordonează la nivel naţional respectarea actelor normative în domeniul raporturilor de muncă şi al securităţii şi sănătăţii în muncă. Inspectoratul de Stat al Muncii are persona- litate juridică şi funcţionează în baza unui regulament aprobat de Guvern. În subordinea Inspectoratului de Stat al Muncii se află inspecţiile teritoriale de muncă, fără personalita- te juridică, funcționând în fiecare unitate administrativ-teritorială de nivelul al doilea. Menționăm deasemenea, că reglementări privind activitatea Inspectoratului de stat al Muncii sunt prevăzute în HG 788/2013 prin care monitorizează controlul de stat al respectării legislaţiei cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, efectuat de inspec- torii de muncă, efectuează controlul de stat în domeniul respectării legislației cu privi- re la raporturile de muncă, participă, în comun cu autorităţile competente în domeniul controlului siguranţei ocupaţionale, la elaborarea actelor normative, metodologiilor, in- strucţiunilor, ghidurilor, recomandărilor metodice cu privire la aplicarea prevederilor actelor normative referitoare la raporturile de muncă, securitatea şi sănătatea în muncă, pe care le aprobă Ministerul Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale. După necesitate, Inspectoratul de stat al Muncii prezintă Ministerului Sănătății, Muncii şi Protecţiei So- ciale propuneri de modificare a actelor normative în domeniul raporturilor de muncă, al securității şi sănătății în muncă, realizează activităţi de pregătire, instruire şi informare în domeniul raporturilor de muncă a angajatorilor şi a salariaţilor angajaţi în unităţile din domeniile lor de competenţă, creează, întreţine şi actualizează permanent sistemul e-learning, precum și instruiește, prin intermediul acestuia, inspectori de muncă, organi- zează şi efectuează, în comun cu autorităţile competente în domeniul controlului sigu- ranţei ocupaţionale, instruirea iniţială şi continuă a inspectorilor de muncă şi verificarea cunoştinţelor acestora la finele fiecărui curs de instruire, asigură desfăşurarea instruirilor iniţiale şi continue exclusiv prin intermediul sistemului e-learning, ţine şi actualizează informaţia privind activităţile de control în domeniul siguranţei ocupaţionale. În baza rapoartelor prezentate de acestea, Inspectoratului de stat al Muncii stochează informaţia cu privire la accidentele de muncă constatate şi cercetate de inspectorii de muncă în do- meniul securităţii şi sănătăţii în muncă, elaborează, cu participarea tuturor autorităţilor competente în domeniul controlului siguranţei ocupaţionale, raportul anual privind acti- vitatea autorităţilor competente în domeniul controlului respectării legislaţiei cu privire la raporturile de muncă, securitatea şi sănătatea în muncă [11]. Conform Hotărârii Guvernului nr. 788/2013 în art. 7 alin. 2 și al Codului Contravențional al Republicii Moldova, legiuitorul oferă competența legală de a con- 189 ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ECONOMICE Drept public stata contravenții și de a întocmi procese-verbale atât Inspectoratului de Stat al Muncii (ca instituție) cît și, persoanelor din cadrul ISM care au calitatea de agenți constatatori. Totodată, potrivit art. 385 al. (1) CC, „Agentul constatator este reprezentantul autorității publice care soluționează, în limitele competenței sale, cauza contravențională... Este desemnat ca agent constatator funcționarul din autoritățile indicate la art.400–42310, îm- puternicit cu atribuții de constatare a contravenției și/sau de sancționare”. Potrivit Codului contravențional art. 409 contravenţiile prevăzute la art.55, 553– 61, art.2721 alin.(3) şi art.349 alin.(1) și (6) se constată de către Inspectoratul de Stat al Muncii. Contravenţiile prevăzute la art.349 alin.(1) și (6) se constată de către Inspectorat doar în domeniile de activitate ce ţin de competenţa sa. Astfel, legiuitorul nu doar că stabilește competența legală a Inspectoratului de Stat al Muncii, conform art. 7 alin. (2) al Hotărârii Guvernului nr. 788/2013, ci prin art. 409 Codul Contravențional îi delimitează și competența materială, conferindu-i statutul de autoritate publică abilitată să constate contravenții prin agenți constatatori delegați. La rândul său, art. 440 al. (1) Cod contravențional definește constatarea faptei contravenţionale ca „activitatea, desfăşurată de agentul constatator, de colectare şi de administrare a probelor privind existenţa contravenţiei, deciziei privind examinarea con- travenţiei în temeiul constatării agentului constatator sau procesului-verbal cu privire la contravenţie, de aplicare a sancţiunii contravenţionale sau de trimitere, a dosarului, după caz, funcționarului abilitat să examineze cauza contravențională, din cadrul autorității din care face parte agentul constatator, în instanţa de judecată sau în alt organ spre solu- ţionare”. Analizând conținutul articolului sus menționat înțelegem că legiuitorul a oferit un sens larg al noțiunii de constatare a faptei pe când ar trebui ca noțiunea de constatare a faptei să se identifice ca prima fază a procesului contravențional, unde autoritatea compe- tentă a statului are misiunea de a stabili dacă acțiunea/ inacțiunea comisă este sau nu este contravenție și încadrarea ei într-o anumită normă materială a dreptului contravențional, apoi trecerea succesivă la celelalte faze. Constatarea contravenției este actul premer- gător examinării cazului contravențional și nicidecum nu putem accepta formularea în care este acum redată de Codul contravențional, art. 440 al. (1). Astfel, împărtășim ideea reformulării acestui articol propusă de Oleg Pantea pentru definirea constatării contravențiilor și redarea după următorul conținut: „Constatarea contravențiilor este activitatea desfășurată de autoritățile competente ale statului privind identificarea pre- zenţei faptei ilicite, colectarea și administrarea probelor privind existența contravenției, precum și încadrarea juridică a faptei într-o normă materială contravențională și întoc- mirea actului procesual contravențional” [12]. Astfel, legiuitorul prevede în art. 409 alin.1 că Inspectoratul de Stat al Muncii poate constata contravenții precum încălcarea legislaţiei muncii, încălcarea de către angajator a legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă, încălcarea regulilor de desfășurare a unor activități necalificate cu caracter ocazional desfășurate de către zilieri, încălcarea legislaţiei privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, încălcarea legislaţiei privind înca- 190 Conferinţa ştiinţifică naţională cu participare internaţională Integrare prin Cercetare şi Inovare, dedicată Zilei Internaționale a Științei pentru Pace și Dezvoltare, 6-7 noiembrie 2025 drarea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi, eschivarea sau refuzul de a în- deplini obligațiile serviciului de alternativă, refuzul sau eschivarea de la serviciul mi- litar în termen, serviciul militar cu termen redus sau serviciul militar ca rezerviști concentrați sau mobilizați, încălcarea termenelor de plată a salariilor, pensiilor, bur- selor, indemnizaţiilor şi de efectuare a altor plăţi cu caracter permanent, stabilite prin legislaţie, admiterea minorului la locuri de muncă care prezintă pericol pentru via- ţa şi sănătatea lui sau atragerea minorului la munci care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea lui, eschivarea de la negocieri asupra încheierii contractului colectiv de muncă sau încălcarea termenului de încheiere a acestuia, refuzul neîntemeiat de a încheia contract colectiv de muncă, împiedicarea exercitării dreptului de întemeiere a sindicatelor şi de afiliere lor, diminuarea de către angajator a salariilor calculate beneficiarilor de tichete de masă prevăzute în contractele individuale de muncă, con- tractele colective de muncă şi/sau convenţiile colective, împiedicarea în orice formă a activităţii legitime a funcţionarului public sau funcționarului din cadrul organelor de ocrotire a normelor de drept ori organelor de control, în exerciţiul funcţiunii (neadmi- terea controlului, neprezentarea documentelor, neexecutarea altor cerinţe legitime), refuzul persoanei supuse controlului de a îndeplini, în termenele stabilite, prescripţiile sau măsurile restrictive dispuse repetat şi necontestate [13]. Analizând prevederile art.55, 553–61, art.2721 alin.(3) şi art.349 alin.(1) și (6) obser- văm că, statul RM prin prevederile articolului 409 alin. (1) din Codul Contravențional, protejează valori fundamentale precum justiția socială, demnitatea umană, securitatea, sănătatea, protecția categoriilor vulnerabile, libertatea de asociere, responsabilitatea ci- vică și ordinea publică iar obiectul juridic general al acestor norme constă în asigurarea funcționării corecte a relațiilor sociale esențiale pentru menținerea ordinii și disciplinei publice, în special în domenii vitale precum muncă, obligațiile cetățenești și exercitarea atribuțiilor autorităților statului. În alin. 2 al art. 409 Cod Contravențional legiuitorul stabilește clar categoriile de persoane din cadrul Inspectoratului de Stat al Muncii (ISM) care sunt în drept să constate contravenții și să întocmească procese-verbale... ,,directorul Inspectoratului de Stat al Muncii şi adjuncţii lui, şefii inspecţiilor teritoriale de muncă şi adjuncţii lor, inspectorii de muncă. Conform Codului Contravențional, directorul ISM are competența legală de a fi agent constatator și de a aplica sancțiuni, dar practic și operațional, rolul său principal este unul de conducere și asigurare a funcționării sistemului de control contravențional al ISM, în timp ce activitatea de constatare ,,la fața locului” este delegată predominant inspectorilor de muncă. Rolul directorului ISM este fundamental pentru ca întregul me- canism de aplicare a legii să funcționeze. La fel ca directorul, rolul adjuncților directorului ISM este preponderent de coordo- nare și supervizare, dar totuși dețin autoritatea legală de a constata contravenții. Adjuncții Directorului preiau o parte din responsabilitățile și competențele directorului, asigurând continuitatea și extinderea capacității de control la nivel central. Șefii inspecțiilor terito- 191 ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ECONOMICE Drept public riale de muncă coordonează activitatea la nivel local. Ei sunt responsabili de aplicarea legislației în teritoriul lor de competență și au dreptul de a constata contravenții. Similar cu adjuncții directorului, adjuncții șefilor inspecțiilor teritoriale de muncă asistă șefii inspecțiilor teritoriale și dețin competențe de constatare a contravențiilor în limitele mandatului lor teritorial. Totuți, coloana vertebrală a activității de constatare este reprezentată de inspectorii de muncă. Deși legislația RM nu definește expres noțiunea de inspector de muncă totuși Legea nr. 140/2001 în art. 7, alin. (2) menționează că personalul Inspectoratului de Stat al Muncii, inclusiv al inspecțiilor teritoriale de muncă, se formează din inspectori de muncă și din alți specialiști, care sunt funcționari publici. Deasemenea art. 8 și art. 9 (și alte articole subsecvente) din aceeași lege, detaliază drepturile și obligațiile specifice ale inspectorilor de muncă, definind astfel rolul și statutul lor [14]. Menționăm că, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspectoratului de Stat al Muncii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 788 din 7 octombrie 2013, detaliază aspecte legate de organizarea ISM și implicit de atribuțiile inspectorilor de muncă în cadrul structurii. Codul Contravențional al Republicii Moldova de asemenea nu definește propriu- zis noțiunea “inspectorul de muncă” totuși îi atribuie explicit competența materială de a constata contravenții, de a întocmi procese-verbale și de a aplica sancțiuni în domeniul său de activitate. Analizând art. 409, alin. (3) din Codul Contravențional, observăm o dispoziție pro- cedurală crucială privind competența de examinare a cauzelor contravenționale. Acest alineat stabilește regula generală conform căreia procesele-verbale de contravenție se remit spre examinare în fond instanței de judecată competente. Aceasta înseamnă că, de cele mai multe ori, autoritatea care constată contravenția (de exemplu, un inspector de muncă) întocmește procesul-verbal, dar decizia finală privind vinovăția și aplicarea sancțiunii revine judecătorului. Cu toate acestea, legiuitorul introduce o excepție semnificativă de la această regu- lă. Procesele-verbale cu privire la contravențiile prevăzute la art. 551 (Utilizarea muncii nedeclarate) și art. 552 (Achitarea salariului sau a altor plăți fără reflectarea în evidența contabilă) nu sunt trimise direct instanței de judecată pentru examinare în fond. Aceas- ta înseamnă că examinarea fondului cauzei și aplicarea sancțiunii nu aparține instanței de judecată în primă fază ci chiar Inspectoratului de Stat al Muncii (ISM). Legiuitorul atribuie astfel Inspectoratului de Stat a Muncii competență complexă (materială și pro- cesuală) și nu în toate cazurile, ci anume prevederile art. 551 și 552. Articolele menționate supra vizează două dintre cele mai grave încălcări ale legislației muncii și anume utilizarea muncii nedeclarate care se sancționează, pentru fiecare persoană identificată, cu amendă de la 60 la 90 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 150 la 210 unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere, cu amendă de la 210 la 300 de unități convenționale apli- cată persoanei juridice. Alin. 2 prevede că aceeași încălcare săvârșită asupra minoru- 192 Conferinţa ştiinţifică naţională cu participare internaţională Integrare prin Cercetare şi Inovare, dedicată Zilei Internaționale a Științei pentru Pace și Dezvoltare, 6-7 noiembrie 2025 lui se sancționează, pentru fiecare minor identificat, cu amendă de la 120 la 150 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 200 la 300 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere, cu amendă de la 300 la 400 de unități convenționale aplicată persoanei juridice. Deasemenea, atr. 552 prevede că achitarea salariului sau a altor plăți fără reflectarea acestora în evidența contabilă se sancţionează, pentru fiecare persoană identificată, cu amendă de la 400 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 1000 la 1500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 1000 la 1500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice. Competența materială și procesuală a Inspectoratului de stat al Muncii este reflec- tată și în art. 409 alin. 4 Cod Contravențional, ,,contravențiile prevăzute la art. 551 și 552 se constată și se examinează de către Inspectoratul de Stat al Muncii. Directorul Inspectoratului de Stat al Muncii și adjuncții lui, șefii inspecțiilor teritoriale de muncă și adjuncți lor, precum și inspectorii de muncă sunt în drept să constate contravenții, să încheie procese-verbale și să aplice sancțiuni. Deși instanța de judecată rămâne ultima cale de atac pentru contravenientul care contestă decizia ISM, această excepție procedu- rală conferă Inspectoratului de Stat al Muncii o putere semnificativă în lupta împotriva celor mai grave încălcări ale legislației muncii. Așa cum reiese din conținutul art. 409 alin (1) Cod Contravențional, în studiul nostru vom caracteriza componențele contravenționale care sunt de competența Inspec- toratului de stat al Muncii, prin prisma elementelor constitutive: Obiectul generic în cazul majorității contravențiilor date constituie ordinea publică în domeniul raporturilor de muncă, care cuprinde drepturile și interesele legitime ale salariaților, funcționarea normală a instituțiilor statului și a mecanismelor de control, asigurarea integrității fizice și psihice a angajaților, funcționarea sistemelor de securi- tate națională (serviciul militar/alternativ). În mare parte, contravențiile care sunt de competența Inspectoratului de Stat al Muncii le întâlnim în Partea specială, Capitolele VI, XV și XVIII Cod Contravențional. Obiectul juridic special protejat prin aceste norme este respectarea drepturilor și in- tereselor legitime ale salariaților garantate de Codul Muncii și de alte acte normative din domeniul muncii. Legiuitorul a considerat că încălcarea anumitor prevederi esențiale ale legislației muncii afectează ordinea juridică și necesită o sancționare rapidă și eficientă, specifică dreptului contravențional, pentru a descuraja astfel de abateri. Latura obiectivă a contravențiilor se manifestă de cele mai multe ori prin inacțiuni (omisiuni de a face ce impune legea) precum neevaluarea riscurilor profesionale la locu- rile de muncă, neinformarea salariaţilor cu privire la riscurile profesionale, neasigurarea salariaţilor cu instrucţiuni şi instruiri privind securitatea şi sănătatea în muncă, neres- pectarea obligaţiei de creare şi menţinere a condiţiilor igienice şi sanitare de muncă, nerespectarea obligaţiei de acordare gratuită a echipamentului de protecţie. Deaseme- nea, analizând contravențiile care sunt de competența Inspectoratului de stat al Muncii latura obiectivă se manifestă și prin acțiuni (fapte interzise de lege) precum atragerea la 193 ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ECONOMICE Drept public munci interzise de lege a unor categorii de salariaţi, admiterea la muncă a salariaţilor fără pregătire profesională şi/sau instruirea necesare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, încălcarea prevederilor privind durata zilnică , utilizarea de către persoanele cu funcţie de răspundere, la completarea documentelor oficiale, a denumirilor de profesii sau de funcţii care nu corespund Clasificatorului ocupaţiilor din Republica Moldova, eschivarea sau refuzul de a încheia contract de muncă cu o persoană cu dizabilităţi, Ad- miterea minorului la locuri de muncă care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea lui sau atragerea minorului la executarea unei munci interzise de legislaţie. Deși nu întotdeauna sunt obligatorii pentru existența oricărei contravenții, locul, timpul, mijloacele și modul de săvârșire devin cruciale în numeroase situații.Locul de muncă în cazul săvârșirii unei contravenții nu este doar o formalitate procedurală, ci un element fundamental care influențează încadrarea juridică, competența, gravitatea faptei și, implicit, sancțiunea aplicabilă. Prezența contravenției la locul de muncă transformă adesea o faptă generică într-o încălcare specifică a legislației muncii sau a normelor de securitate și sănătate în muncă (SSM), atrăgând competența unor organe specializate, cum ar fi Inspectoratul de Stat al Muncii (ISM). Codul Contravențional include nume- roase contravenții care sunt definite strict în raport cu locul de muncă. De exemplu, în- călcările normelor de securitate și sănătate sunt relevante doar dacă se produc în spațiul unde se desfășoară activitatea profesională. Un accident cauzat de lipsa echipamentului de protecție este o contravenție la locul de muncă. Același incident produs acasă nu ar in- tra sub incidența legislației SSM. Faptul că o contravenție se petrece ,,la locul de muncă” îi conferă calificarea juridică specifică și o aduce în sfera de competență a Inspectoratului Național al Muncii. Deasemenea, locul de muncă influențează tipul de probe relevante (ex: fișe SSM, procese-verbale de instruire, registre de evidență a timpului de lucru, dotarea cu echipa- ment de protecție) și modul în care fapta a fost săvârșită (ex: utilizarea necorespunză- toare a utilajelor). Aceste elemente sunt esențiale pentru demonstrarea vinovăției dar și pentru stabilirea cauzelor care au dus la contravenție. Timpul săvârșirii contravenției reprezintă un element constitutiv esențial al laturii obiective, cu implicații profunde asupra existenței faptei, încadrării sale juridice și a regimului de sancționare.Momentul săvârșirii unei fapte poate agrava sau, dimpotrivă, atenua gradul său de pericol social și, implicit, influența individualizarea sancțiunii. De exemplu ,,nerespectarea de către angajator a duratei normale a timpului de muncă, atra- gerea la muncă suplimentară, în zilele de repaus şi de sărbătoare nelucrătoare în lipsa acordului scris al salariatului, atragerea la munci interzise de lege a unor categorii de salariaţi”, admiterea la muncă a salariaţilor fără pregătire profesională , admiterea mino- rului la locuri de muncă care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea lui sau atragerea minorului la executarea unei munci interzise de legislaţie. Legislația muncii prevede lis- te detaliate cu munci interzise minorilor. De exemplu art. 255 Codul Muncii al RM a de- dicat Capitolul III Munca persoanelor în vârstă de până la 18 ani în care expres stabilește un regim juridic special și protector pentru angajarea și condițiile de muncă ale minorilor 194 Conferinţa ştiinţifică naţională cu participare internaţională Integrare prin Cercetare şi Inovare, dedicată Zilei Internaționale a Științei pentru Pace și Dezvoltare, 6-7 noiembrie 2025 - “este interzisă utilizarea muncii persoanelor în vârstă de până la 18 ani la lucrările cu condiţii de muncă grele, vătămătoare şi/sau periculoase, la lucrări subterane, precum şi la lucrări care pot să aducă prejudicii sănătăţii sau integrităţii morale a minorilor (jocu- rile de noroc, lucrul în localurile de noapte, producerea, transportarea şi comercializarea băuturilor alcoolice, a articolelor din tutun, a substanțelor stupefiante şi toxice). Nu se admite ridicarea şi transportarea manuală de către minori a greutăţilor care depăşesc normele maxime stabilite pentru ei. Capitolul III al Codului Muncii reflectă preocuparea legiuitorului de a asigura o dezvoltare armonioasă a tinerilor, prevenind exploatarea prin muncă și periclitarea sănătății, educației sau dezvoltării lor morale. Mijloacele de săvârșire reprezintă instrumentele, echipamentele sau resursele utilizate în comiterea unei contravenții, fiind un component esențial al laturii obiec- tive a faptei. Importanța lor în dreptul contravențional, așa cum reiese și din Codul Contravențional, este dublă: ele pot constitui un element definitoriu al contravenției în sine sau pot acționa ca o circumstanță agravantă. În anumite cazuri, prezența sau natura specifică a mijloacelor utilizate este absolut necesară pentru ca o faptă să întrunească elementele unei anumite contravenții. Fără aceste mijloace, fapta fie nu ar exista ca atare, fie ar fi încadrată într-o altă categorie juridică. De exemplu utilizarea unui echipament neconform normelor SSM. Aici, contravenția nu este pur și simplu de ,,a face o muncă”, ci a o face folosind un echipament care nu respectă standardele de siguranță. Echipamen- tul neconform devine un element inseparabil al faptei ilicite, deoarece riscul și încălcarea siguranței sunt generate direct de utilizarea acelui mijloc defectuos sau neadecvat. De exemplu, operarea unei mașini industriale fără apărători de protecție sau cu defecțiuni tehnice grave, cunoscute de angajator. Deasemenea, nerespectarea obligației de a asigura funcționarea corespunzătoare a sistemelor și dispozitivelor de protecție (mijloace de protecție) este o contravenție în sine. Această infracțiune subliniază că omiterea utilizării sau menținerii în stare de funcționare a unor “mijloace” (dispozitive de siguranță, sisteme de alarmă, ventilație adecvată) care ar trebui să prevină riscurile, constituie o încălcare sancționabilă. Nu este vorba de o acțiune pozitivă de a comite răul, ci de inacțiunea de a preveni prin utilizarea mijloacelor adecvate. Subiectul contravenţiei în doctrina dreptului contravenţional este considerat un ele- ment necesar pentru existenţa componenţei de contravenţie, deoarece survenirea răspun- derii contravenţionale nu este posibilă fără existenţa contravenţiei şi subiectul activ al ei. La rândul său, subiectul răspunderii contravenţionale nu trebuie confundat cu subiectul contravenţiei. Subiect al răspunderii contravenţionale devine numai subiectul activ al contravenţiei care se găseşte vinovat de comiterea acestui ilicit. Potrivit autorului Mircea N. Costin: „Subiect al răspunderii juridice este persoana fizică sau juridică împotriva căreia se exercită constrângerea statală prin aplicarea sancţiunilor juridice [13]. Codul Contravențional, prin art. 16, stabilește principiul general conform căruia răspunderea contravențională revine persoanelor fizice care au împlinit vârsta de 18 ani la momentul comiterii faptei. Cu toate acestea, legiuitorul reglementează un regim juri- 195 ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ECONOMICE Drept public dic special pentru persoanele fizice cu vârsta între 16 și 18 ani, conferindu-le răspundere contravențională exclusiv pentru faptele enumerate expres la articolul 16 alin.(2). Așadar, analizând normele de competență a Inspectoratului de stat al Muncii menționăm că subiect activ este persoana fizică (ex: eschivarea de la serviciu militar, anumite încălcări ale regulilor de activitate ocazională dacă persoana nu este angajator, minorii la muncă periculoasă, zilieri), persoana juridică (angajatorul) pentru majoritatea contravențiilor legate de legislația muncii , încălcarea legislației muncii, SSM. Persoana cu funcție de răspundere este subiectul al contravenției care răspunde în numele per- soanei juridice angajatoare (ex: director, manager), dar și pentru împiedicarea activității funcționarilor publici. Răspunderea lor este o răspundere directă, profesională, pentru acțiunile sau inacțiunile lor în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Latura subiectivă a contravențiilor se caracterizează absolut în toate cazurile prin vinovăție cu intenție. Din perspectiva dreptului contravențional, faptele enumerate la art. 553 literele a) – j) pot fi săvârșite cu vinovăție. De obicei, pentru contravenții, vinovăția poate fi sub formă de intenție (angajatorul știe că încalcă legea și acționează în consecință) sau culpă (neglijență) (angajatorul ar fi trebuit să știe sau să ia măsuri pentru a preveni încălcarea, dar nu a făcut-o). Chiar și simpla neglijență în aplicarea legii mun- cii este suficientă pentru a atrage răspunderea contravențională. Sancţiunile contravenţionale sunt reglementate în Codul contravenţional, la capito- lul IV. Aşadar, alin. (1) al art. 32 din Codul Contravenţional defineşte sancţiunea contra- venţională ca pe „o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvârşit o contravenţie1” [14]. În cazul specific al Inspectoratului de Stat al Muncii (ISM) din Republica Moldova, sancțiunea contravențională joacă un rol crucial în garantarea drepturilor salariaților, în promova- rea unui mediu de muncă sigur și sănătos și în combaterea fenomenelor nocive precum munca nedeclarată sau plata informală a salariilor. Conform Hotărârii Guvernului nr. 788/2013, care reglementează organizarea și funcționarea ISM, și, în mod esențial, po- trivit Codului Contravențional al Republicii Moldova, ISM nu este doar un organ cu competență de constatare a contravențiilor, ci și, pentru anumite categorii de fapte, un organ cu competență de examinare și aplicare a sancțiunilor. Această calitate duală îi conferă o autonomie și o eficiență sporită în acțiunile sale. În sfera de competență a ISM intră o gamă largă de contravenții, majoritatea vizând încălcări ale Codului Muncii, ale Legii securității și sănătății în muncă și ale altor acte normative conexe. CONCLUZII Pe parcursul acestei analize, am am demonstrat că Inspectoratul de Stat al Muncii (ISM) deține un rol important și complex în prevenirea și combaterea abaterilor de la legislația muncii. Depășind o simplă funcție de control și supraveghere, Inspectoratul de stat al Muncii operează ca o instituție multifuncțională, esențială pentru protecția drepturilor angajaților, promovarea unui mediu de muncă echitabil și sigur, și asigurarea conformității la nivel național. 196 Conferinţa ştiinţifică naţională cu participare internaţională Integrare prin Cercetare şi Inovare, dedicată Zilei Internaționale a Științei pentru Pace și Dezvoltare, 6-7 noiembrie 2025 Am demonstrat că, în baza cadrului legal (incluzând Codul Muncii, Legea privind Inspectoratul de Stat al Muncii și Codul Contravențional), Inspectoratul de stat al Muncii este înzestrat cu competențe legale, materiale și procesuale extinse. Această complexita- te se reflectă nu doar în capacitatea sa de a constata o gamă variată de contravenții strict prevăzute de lege – de la încălcări ale normelor de securitate și sănătate în muncă până la admiterea la muncă a categoriilor vulnerabile – dar și, în cazurile de gravitate maximă precum munca nedeclarată și utilizarea muncii nedeclarate, de a examina și aplica direct sancțiuni. Mijloacele de săvârșire a contravențiilor și specificul temporal sau spațial (locul de muncă) s-au dovedit a fi elemente constitutive critice, ce influențează direct tipicitatea faptei și gradul de pericol social. De asemenea, am evidențiat statutul special al mino- rilor în fața legii contravenționale, subliniind angajamentul legiuitorului de a-i proteja prin reglementări stricte privind condițiile de muncă și prin sancțiuni majorate pentru nerespectarea acestora. În final, sancțiunea contravențională, aplicată de ISM, nu este doar un act de con- strângere; ea reprezintă un instrument cu funcții multiple – preventivă, coercitivă și educativă – indispensabil pentru descurajarea comportamentelor ilicite și pentru con- solidarea unei culturi a respectului față de lege în relațiile de muncă. Rolul strategic al conducerii ISM, alături de activitatea operativă a inspectorilor de muncă, asigură ca drepturile fundamentale la muncă legală și sigură să nu rămână doar principii pe hârtie, ci să devină realități pentru fiecare angajat. REFERINȚE: 1. PANTEA, O., ANTOCI, A., Drept contravenţional. Suport de curs, ediția a II-a revizuită și adăugită, Chișinău 2024, CEP USM, p.11. 2. Constituția Republicii Moldova din 29-07-1994 . Disponibil: https://www.le- gis.md/cautare/getResults?doc_id=111918&lang=ru [Accesat la 18.06.25 ]. 3. https://ism.gov.md/ro/pagini/istorie-13559 [Accesat la 18.06.25 ]. 4. https://dexonline.ro/definitie/control [Accesat la 18.06.25 ]. 5. https://dexonline.ro/definitie/supraveghea [Accesat la 18.06.25 ]. 6. Creangă I. Curs de drept administrativ. Chișinău: Epigraf, 2004. 449 p. 7. PĂSCĂLUȚĂ Felicia, Formele controlului respectării legislației în domeniul securității și sănătății în muncă. Teza de doctor, Chișinău 2015, C.Z .U.: 349.2 (043.3), p. 35. 8. BOIȘTEANU, E., ROMANDAȘ, N., Dreptul muncii. Manual, Chișinău 2014, Tipografia Centrală, p. 720 9. GUȚULEAC ,V., SPÎNU, I., COMARNIȚCAIA, E. Drept administrativ. Chișinău: Tipografia Centrală, 2013. 656 p. 10. Capşa T. Comentariu ştiinţifico-practic la Codul muncii al Republicii Moldova. În: Dreptul muncii, nr. 3/2010, nr. 7-8. 203 p. 197 ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ECONOMICE Drept public 11. Hotărârea Nr. 788 din 07-10-2013 cu privire la organizarea și funcționarea Inspectoratului de Stat al Muncii. Disponibil: https://www.legis.md/cautare/ getResults?doc_id=114707&lang=ro [Accesat la 18.06.25 ]. 12. PANTEA, Oleg. Rolul agenției naționale transport auto în prevenirea și com- baterea contravenționalității: studiu de caz . În: Studia Universitatis Moldavi- ae (Seria Ştiinţe Sociale), 2021, nr. 8(148), pp. 31-35. 13. Codul contravențional al Republicii Moldova din 24.10.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.3-6/15 din 16.01.2009, republicat în Monito- rul Oficial nr. 78-84 din 17.03.2017. 14. Legea Nr. 140 din 10-05-2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii. Disponi- bil: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=110520&lang=ro [Acce- sat la 18.06.25 ]. 15. COMARNIŢCAIA, Elena, GUŢULEAC, Victor. Subiecţii răspunderii contra- venţionale. In: Ştiinţa juridică autohtonă prin prisma valorilor şi tradiţiilor eu- ropene, 19 octombrie 2011, Chișinău. Chișinău: „Grafema Libris” SRL, 2014, pp. 92-95 16. PANTEA, Oleg. Sancţiunile contravenţionale aplicate persoanelor fizice în le- gislaţia Republicii Moldova. În: Revista de Știinţe Juridice, 2018, vol. 32, nr. 1, pp. 196-209.