239DREPT RAPORTUL DINTRE RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ ŞI RĂSPUNDEREA CIVILĂ CONTRACTUALĂ CZU: 347.51:347.447.5 Vladislav MOCANU Şcoala doctorală Ştiinţe Juridice, Universitatea de Stat din Moldova THE RELATIONSHIP BETWEEN TORTIOUS LIABILITY AND CONTRACTUAL CIVIL LIABILITY Responsibility is a specific expression of the idea of social responsibility – a social insti- tution of value and an essential condition of freedom, by virtue of which every man must be aware and assume the effects of his deeds, regardless of their nature. An irresponsible individual is a factor of disorders and a degraded human being, and the free man is the one who is aware of the consequences of his actions and is responsible for them). The different forms of legal liability have both similarities and differences. Outlining the forms of legal liability is a complex dialectical process, just like the emergence of dif- ferent branches of law. In the legal doctrine, for a long period of time, the new elements ap- peared in the regulation of social relations, as a result of the evolution of the society, were explained through the important features of the respective branches of law. This conception is still relevant today. Keywords: responsibility, contract, tortious civil liability, contractual civil liability, source of obligations. 1. Răspunderea juridică Noţiunea de răspundere nu este specifica în exclusivitate dreptului. Ea este folosi- tă în toate domeniile vieţii sociale. Astfel, se întâlnesc sintagmele: raspundere politică, raspundere morală, raspundere civică etc. Legislaţia şi jurisprudenţa nu definesc noţiunea de raspundere juridică, legiuito- rul fixând doar condiţiile în prezenţa cărora o persoană poate fi trasă la răspundere, respectiv principiile raspunderii, natura şi întinderea sancţiunilor susceptibile de apli- care şi limitele în care operează. Obiectul analizei în prezentul articol se va limita doar la răspunderea juridică civilă, şi anume – răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală. 240 METODOLOGII CONTEMPORANE DE CERCETARE ȘI EVALUARE 2. Răspunderea civilă delictuală Deşi legislaţia Republicii Moldova nu oferă o definiţie a ceea ce cunoaştem a fi „răspundere civilă delictuală”, la art.1998 din Codul civil al RM este specificat ce în- seamnă un „delict” şi care sunt elementele definitorii ale răspunderii civile delictuale. Astfel, la alin.(1) al acestui articol se prevede: „(1) Cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie, este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune”. Din norma legală sus-citată desprindem ideea conform căreia delictul este o acţiu ne ilicită îndreptată spre a cauza o anumită pagubă unei „alte persoane”. Răspunderea delictuală este obligaţia unei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o faptă ilicită extracontractuală, sau, după caz, prejudiciul pentru care este chemată prin lege să răspundă [1]. Aceeaşi definiţie o găsim la autorul român L.Pop [2]. Atunci când obligaţia de reparare a prejudiciului este urmarea nerespectării sau a încălcării unor obligaţii asumate în prealabil, printr-un contract, răspunderea ce se va declanşa va fi con- tractuală. 3. Răspunderea civilă contractuală Răspunderea civilă contractuală are în conţinutul său îndatorirea debitorului unei obligaţii născute dintr-un contract de a repara prejudiciul cauzat creditorului său prin faptul neexecutării lato sensu a prestaţiei datorate. Prin această neexecutare lato sensu a obligaţiei s-a înţeles atât executarea cu întârziere, cât şi executarea necorespunzătoa- re ori neexecutarea propriu-zisă, totală sau parţială [3]. Răspunderea contractuală se poate diferenţia după natura patrimonială sau nepa- trimonială a prejudiciilor, împărţire care corespunde diviziunii drepturilor subiective civile în patrimoniale şi nepatrimoniale. Deşi foarte logică, această diferenţiere nu a fost considerată importantă până nu a apărut problema reparării prejudiciilor con- tractuale nepatrimoniale. Prin urmare, se poate concluziona că, deşi aparent unitară, răspunderea civilă contractuală prezintă deosebiri şi produce efecte specifice atunci când este vorba de prejudicii patrimoniale sau nepatrimoniale [4]. 4. Particularităţile răspunderii civile delictuale Atât răspunderea civilă delictuală, cât şi cea contractuală, iau naştere ca urmare a încălcării unei obligaţii, aducându-se atingere unui drept subiectiv al unei persoane. Atât răspunderea delictuală, cât şi răspunderea contractuală sunt forme ale răspun- derii civile şi presupun existenţa aceloraşi elemente esenţiale (prejudiciu, faptă ili- cită, raport de cauzalitate între pagubă şi fapta ilicită). Cu toate acestea, răspunderea delictuală se distinge de răspunderea contractuală. Astfel, răspunderea contractuală se întemeiază pe un contract valabil, încheiat între păgubit şi păgubitor, ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale. Răspunderea delictuală se situează în afara raporturilor contractuale şi impune cu pregnanţă să se stabilească cert dacă autorului 241DREPT faptei i se poate sau nu imputa vreo culpă în producerea pagubei. Fiecare formă a răspunderii civile are deci domeniul său propriu de aplicare. 5. Condiţiile atragerii răspunderii civile delictuale Fapta ilicită Artucolul 1998 Cod civil nu oferă o descriere a ceea ce presupune a fi „faptă ilicită”. Apreciem decizia legiuitorului de a omite oferirea unei definiţii; or, termenul „faptă ilicită” este vorbitor de la sine, iar semnificaţia acesteia poate fi rezumată la „orice acţiune/inacţiune prohibită de lege”. Prejudiciul Cea de-a doua condiţie fundamentală a răspunderii civile delictuale este preju- diciul, care în doctrină a fost definit ca „rezultatul vătămător, de natură patrimonială sau nepatrimonială, cauzat prin fapte de natură a aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanelor sau altor valori sociale ocrotite de lege” [5]. Raportul de cauzalitate Pentru existenţa răspunderii civile delictuale este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate. Un asemenea raport este necesar atât la răspunderea delictuală, cât şi la cea contractuală. Nu poate fi obligată o persoană să repare decât dacă între fapta să (omisivă sau comisivă) ori între fapta animalelor sau lucrurilor pe care le au în pază şi paguba produsă există un raport de cauzalitate. Nu poate fi trasă la răspundere civilă o persoană care nu a produs ea prejudiciul [6]. Deşi principiul fundamental al răspunderii juridice, potrivit căruia fiecare răspun- de pentru propriile fapte, este deopotrivă valabil şi pentru răspunderea civilă delictua- lă, datorită anumitor cerinţe ale vieţii sociale (deduse, în primul rând, din necesitatea ocrotirii unor persoane împotriva prejudiciilor pe care le-ar suferi fără nicio vină), s-a impus o extindere a răspunderii civile delictuale, chiar dincolo de limitele faptei proprii (răspundere obiectivă) [7]. Vinovăţia Vinovăţia este atitudinea psihică a autorului faţă de fapta sa şi faţă de consecin- ţele care decurg din aceasta. Vinovăţia reuneşte în cuprinsul său un element intelectiv (conştiinţa) – modul în care autorul percepe în mod raţional fapta, urmările sale, pre- cum şi concordanţa sau nu a acestor urmări cu ordinea socială general acceptată – şi un element volitiv (voinţa) – deliberarea cu privire la conduitele posibil de urmat şi decizia autorului de a comite fapta ilicită, adoptată în deplinătatea facultăţilor mintale şi implementată în mod liber, neîngrădit de constrângeri externe [8]. 6. Diferenţele dintre răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală Atât răspunderea civilă delictuală, cât şi cea contractuală, iau naştere ca urmare a încălcării unei obligaţii, aducându-se atingere unui drept subiectiv al unei persoane. 242 METODOLOGII CONTEMPORANE DE CERCETARE ȘI EVALUARE • Răspunderea contractuală reiese din contract, iar cea delictuală dintr-un fapt ilicit. • În cadrul răspunderii contractuale, culpa debitorului se prezumă, iar în cadrul răspunderii delictuale culpa trebuie dovedită. • La răspunderea contractuală, debitorul nu răspunde pentru daunele impre- vizibile, iar la răspunderea delictuală acesta răspunde pentru aceste daune. • La răspunderea contractuală, debitorul, pentru a putea fi urmărit, trebuie pus în întârziere, iar în cazul răspunderii delictuale autorul se află în întârziere din momentul săvârşirii faptei. • La răspunderea contractuală, capacitatea de a contracta începe de la 18 ani, iar în cazul răspunderii delictuale autorul faptei ilicite are capacitate de la 14 ani. • Răspunderea contractuală este o răspundere conjunctă (restrânsă), iar în ca- zul răspunderii delictuale, dacă faptul ilicit prezintă rezultatul a două sau mai multe persoane, atunci răspunderea va fi solidară. • La răspunderea contractuală, competenţa aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului, iar în cazul răspunderii delictuale competenţa aparţine, la alegerea reclamantului, instanţei de la locul săvârşirii faptei ilicite (art.39 alin.(8) şi (9) CPC). • În cazul răspunderii contractuale, prescripţia dreptului la acţiune curge de la data când creditorul are dreptul să ceară executarea obligaţiilor contractuale, iar în cazul răspunderii delictuale curge de la data la care victima a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul cauzat, cât şi persoana răspunzătoare de producerea acestuia. 7. Raportul dintre răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală Majoritatea literaturii juridice consideră că denumirea de cumul al răspunderilor este improprie, aproape toţi autorii, precum şi practica judiciară analizând, de fapt, posibilitatea opţiunii între acţiunea contractuală şi cea delictuală [9]. Nu este posibilă combinarea regulilor aplicabile răspunderii delictuale cu cele aplicabile răspunderii contractuale, în cadrul unei acţiuni mixte, după cum nu este posibil nici să se apeleze, în subsidiar, la acţiunea delictuală, după ce a fost utilizată acţiunea contractuală prin care au fost obţinute despăgubiri [10]. Cu privire la problema opţiunii între acţiunea contractuală şi cea delictuală, în prac- tica judiciară s-a conturat regula că, în cazul în care între părţi a existat un contract, din a cărui neexecutare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, singura cale posibilă fiind angajarea răspunderii contractuale [11]. Admitem cazul când un consumator a procurat un oarecare produs (frigider, televizor ş.a.) care, fiind conectat la reţeaua electrică, a explodat, provocând un incendiu. Drept consecinţă, toată averea acestuia a fost distrusă, inclusiv a avut de suferit şi copilul minor (de 5 ani) care s-a soldat cu arsuri de gradul II şi deosebite consecinţe de ordin moral. Desigur, nu 243DREPT se urmăreşte nicio vină a consumatorului în această situaţie, deoarece cazul s-a produs din cauză că bunul a fost necalitativ. În situaţia respectivă consumatorul în cauză va avea tot temeiul de a înainta nemijlocit acţiune în ordine de răspundere delictuală, de aceea nu suntem de acord întru totul cu părerea că în cazul în care între părţi a existat un contract, din a cărui neexecutare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, calea de ales fiind aceea a răspunderii contractuale [12]. Concluzii Chestiunea de esenţă pe care trebuie să o reţinem priveşte, aşa cum am menţionat, izvorul care dă naştere obligaţiei. În cazul răspunderii contractuale, aceasta ia naştere ca urmare a încălcării (nerespectării) unei obligaţii ce derivă dintr-un contract, adică a unei obligaţii contractuale; este vorba, prin urmare, despre o obligaţie ce derivă dintr- un act juridic, a cărei încălcare atrage răspunderea contractuală, iar modul concret în care răspunde partea semnatară care nu şi-a executat contractul este reglementat, în principal, de convenţia părţilor şi, în subsidiar, de lege. În schimb, în cazul răspunderii delictuale, nu se poate vorbi despre existenţa unui contract, întrucât nu se poate imagi- na existenţa unei convenţii prealabile între autorul faptei ilicite şi victimă; într-o astfel de situaţie, cauza răspunderii este constituită de o faptă ilicită, considerată ca atare de lege; prin urmare, răspunderea delictuală are ca temei doar legea şi nu convenţia părţilor [13]. Răspunderea civilă delictuală alcătuieşte dreptul comun al răspunderii civile, pe câtă vreme, răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter special, derogator. Consecinţa pe care o deducem din raportul astfel precizat dintre cele două răspunderi este aceea că ori de câte ori în dreptul nostru civil nu avem de-a face cu o răspundere contractuală, vor fi aplicabile regulile privitoare la răspunderea civilă delictuală. Atât răspunderea civilă delictuală, cât şi cea contractuală iau naştere ca urmare a încălcă- rii unei obligaţii, încălcare prin care s-a adus o atingere unui drept subiectiv al unei persoane. Referinţe: 1. DRAGOMIR, M. Noţiuni privind delimitarea dintre răspunderea civilă delictuală şI răs- punderea civilă contractuală. În: Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova. Seria „Ştiinţe socioumane”, ediţia a X-a, 2010, p.152. 2. POP, L. Drept civil.Teoria generală a obligaţiilor. Tratat. Ed. a II-a. Iaşi: Editura Funda- ţiei „Chemarea”, 1998, p.171. 3. Ibidem. 4. GHIŢĂ, D. Raportul dintre răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă con- tractuală Disponibil: https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2009/RSJ2/A12Daniel Ghita.pdf [Accesat: 22.04.2021] 5. BOILĂ, L.R. Răspunderea civilă delictuală obiectivă. Ediţia a II-a. Bucureşti: C.H. Beck, 2014. 6. CURPĂN, V.-S. Răspunderea juridică civilă delictuală. Disponibil: http://sorincurpan. ro/articole/raspunderea_juridica_civila_delictuala.pdf [Accesat: 22.04.2021] 244 METODOLOGII CONTEMPORANE DE CERCETARE ȘI EVALUARE 7. DRAGOMIR, M. Op. cit., p.153. 8. TEODORA, D.A. Răspunderea civilă delictuală pentru prejudicii ecologice: Rezumat al tezei de doctorat. Bucureşti, 2020, p.36. 9. STĂTESCU, C., BÎRSAN, C. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti: ALL, 1994, p.122. 10. GHIŢĂ, D. Op. cit., p.104. 11. STĂTESCU, C., BÎRSAN, C. Op. cit., p.126-132. 12. DRAGOMIR, M. Op. cit., p.156. 13. TIŢA-NICOLESCU, G. Câteva delimitări necesare între răspunderea civilă delic- tuală şi răspunderea contractuală în dreptul privat român Disponibil: http://revista. universuljuridic.ro/cateva-delimitari-necesare-intre-raspunderea-civila-delictuala-si- raspunderea-contractuala-dreptul-privat-roman/. [Accesat: 24.04.2020]