S TUD IA UN IVERS I T AT I S MOLDAV I A E , 2018, nr.3(113) Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.31-34 31 CZU: 343.224.1 VÂRSTA – CONDIȚIE A RĂSPUNDERII PENALE. ASPECTE COMPARATIVE CU LEGISLAȚIA ALTOR STATE Stela BOTNARU, Ion MIHALAȘ Universitatea de Stat din Moldova În cadrul prezentului articol este realizată o analiză comparativă privind vârsta tragerii la răspundere penală a mino- rilor în legislația penală a diferitelor state. Este explicată importanța vârstei în calitate de semn al subiectului infrac- țiunii. În continuare, sunt fixate categoriile de minori în dependență de vârsta acestora și modul în care va răspunde penal fiecare categorie aparte. De asemenea, sunt evidențiate modalitățile de stabilire a vârstei și actele care servesc drept temei pentru stabilirea acesteia. În final sunt prezentate câteva propuneri de lege ferenda, inspirate din legislația penală a altor state. Cuvinte-cheie: vârstă, minori, răspundere penală, infracțiune, stat străin, măsuri educative, pedepse, analiză com- parativă. THE AGE – A CONDITION FOR CRIMINAL RESPONSABILITY. COMPARATIVE ASPECTS WITH THE LAWS OF OTHER COUNTRIES Within the present article there is undertaken a comparative analysis of the age of criminal responsability of minors according to criminal law of different countries. There is explained the age as a feature of the subject of crime. Next, there are established the categories of minors according to their age and the way they will be criminally responsible according to each category. As well there are highlighted the ways of determining the age and the acts that serve as a ground for establishing it. Finally, there are presented some lender ferenda proposals, inspired by the criminal law of other countries. Keywords: age, minors, criminal liability, crime, foreign country, educational measures, punishment, comparative analysis. 1. Importanța vârstei în calitate de semn al subiectului infracțiunii Vârsta este unul dintre semnele persoanei fizice pentru a putea fi privită în calitate de subiect al infracţiunii (alin.(1) art.21 CP RM). Vârsta răspunderii penale este cea la atingerea căreia persoana, în conformitate cu normele dreptului penal, poate fi trasă la răspundere penală pentru comiterea faptelor socialmente pericu- loase [1]. În legislația penală a majorității statelor este prevăzută o vârstă minimă pentru răspunderea penală. Necesitatea prevederii vârstei minime pentru răspunderea penală este dictată de faptul că omul devine capabil să conștientizeze impactul social al faptelor sale nu din momentul nașterii. Vârsta minimă de la care persoana devine subiect al infracțiunii diferă mult de la ţară la ţară: 7 ani în India și Elveţia, 10-12 ani – în Irlanda, 14 ani – în Germania, Rusia, Japonia, Republica Moldova, 15 ani – în Suedia, Danemarca, Finlanda și Polonia, 16 ani – în SUA și Kazahstan. Perioadele de vârstă ale dezvoltării psihice depind într-o anumită măsură de numărul de ani trăiți și de gradul de maturizare a organismului minorului, însă ele pot să nu coincidă cu vârsta lui cronologică. De aceea, perioadele de vârstă au cel puțin patru aspecte:  Cronologic – de la naștere până în prezent;  biologic – se determină prin gradul de maturizare a organismului, prin starea sistemului nervos;  psihologic – este determinat de modificările calitative în dezvoltarea psihică;  sociologic – se caracterizează prin maturitate socială, rolurile pe care le are individul în societate [2]. În conformitate cu legislația penală în vigoare a Republicii Moldova, distingem următoarele categorii de minori:  până la vârsta de 14 ani – minorii care nu răspund penal, chiar dacă comit infracțiuni;  între 14 și 16 ani – minorii care răspund doar pentru comiterea unor anumite infracțiuni, stabilite expres și exhaustiv în alin.(2) art.21 CP RM;  de la 16 ani – minorii răspund penal în conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal. © Universitatea de Stat din Moldova, 2018 S TUD IA UN IVERS I T AT I S MOLDAV I A E , 2018, nr.3(113) Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.31-34 32 Problema vârstei de la care persoana devine subiect al infracțiunii și poate fi trasă la răspundere și supusă pedepsei penale a fost pe larg studiată de știință. Astfel, cercetările din domeniul psihologiei, pedagogiei, precum și din alte domenii ale știinţei susţin că odată cu atingerea vârstei de 12-13 ani minorul este în stare să-și aprecieze conștient comportamentul, să prevadă consecinţele lui, iar în legătură cu aceasta – să aleagă varianta care-i convine mai mult, care corespunde intereselor sale [3]. Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului stabilește, în art.40, că statele vor fixa o vârstă minimă sub care copiii vor fi prezumaţi neavând capacitatea de a viola legea penală [4]. Deși Convenţia respectivă nu stabilește expres vârsta concretă minimă care ar duce la dobândirea capacităţii penale, Comitetul ONU responsabil de monitorizarea conformării cu cerinţele Convenţiei a criticat jurisdicţiile în care vârsta minimă a răspunderii penale este de 12 ani sau inferioară acesteia. Codul penal al Republicii Moldova prevede în art.21 alin.(1) că sunt pasibile de răspundere penală per- soanele fizice responsabile care, în momentul săvârşirii infracţiunii, au împlinit vârsta de 16 ani [5]. Excepție de la această regulă fac infracțiunile concrete, pentru a căror săvârșire individul poate fi tras la răspundere penală odată cu atingerea vârstei de 14 ani, ele fiind expres și exhaustiv prevăzute în alin.(2) art.21. Pentru anumite infracţiuni, răspunderea penală survine, datorită unor condiţii obiective, doar începând cu vârsta de 18 ani: antrenarea minorilor la activitate criminală (art.208), antrenarea minorilor la consumul ilegal de droguri (art.209) etc. Minorii nu pot fi subiecţi ai infracţiunii de tragere cu bună știinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate (art.306) – în care subiectul este unul special (judecătorul), ai infracțiunii de abuz de putere sau de serviciu (art.327) – unde subiectul este o persoană cu funcţie de răspundere, ai infracţiunilor militare (Capitolul XVIII, Partea specială a CP) – în care subiect poate fi doar supusul militar, adică începând cu vârsta de 18 ani. Acest fapt reiese direct din conținutul dispoziției normei penale sau dacă apelăm la inter- pretarea acesteia. O problemă dintre cele mai importante, ce urmează a fi clarificată în cazul tragerii la răspundere penală a unui minor, este stabilirea exactă a vârstei sale – anul, luna, ziua nașterii. În acest context, conform Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii, nr.39 din 22.11.2004, „se consideră că persoana a atins o vârstă anumită nu în ziua nașterii, ci începând cu ziua următoare”, adică începând cu ora 24.00 a zilei următoare. Astfel, dacă minorul a comis fapte criminale în ziua în care el a împlinit vârsta de la care survine răspunderea penală, faptele nu-i vor putea fi imputate, răspunderea penală pentru ele fiind exclusă. În calitate de temei pentru stabilirea vârstei servesc buletinul de identitate, pașaportul, certificatul de naștere. În cazul lipsei acestora, se apelează la alte probe, inclusiv la expertiza medico-legală. În astfel de situaţii, conform aceleiași Hotărâri a Plenului Curții Supreme de Justiție, „la constatarea vârstei de către expertiza medico-legală, ziua nașterii inculpatului urmează să fie considerată ultima zi a acelui an care este numit de experţi, iar în cazul constatării vârstei prin numărul minim și maxim de ani, judecata urmează să pornească de la vârsta minimă a acestei persoane pre- supusă de expertiză” [6]. Studiile recente în domeniu asupra problemei date au relevat concluzii diferite. Dacă în unele dintre ele autorii susțin că vârsta minimă pentru raspunderea penală trebuie majorată, atunci alții sunt de părere că această vârstă ar trebui micșorată [7]. În această ordine de idei, unele legislaţii au adoptat norme, pentru a da un răspuns situaţiilor de posibilă retardare în dezvoltarea fizică și intelectuală, de socializare insuficientă a minorului, care împiedică conștien- tizarea și dirijarea deplină a faptelor sale în anumite condiţii concrete. Astfel, Codul penal al Federației Rusie (alin.(3) art.20) stipulează că dacă minorul a atins vârsta răspunderii penale, dar în urma retardării în dezvol- tarea sa psihică, care nu este legată de o dereglare psihică, nu era capabil în deplină măsură să conștientizeze caracterul de fapt și pericolul social al acţiunilor (inacţiunilor) sale sau să le conducă, el nu poate fi tras la răspundere penală. În același sens poate fi citată și Legea privind tribunalele pentru minori din Germania, din anul 1953. Articolul 3 al acestei legi, referindu-se la minorii cu vârsta între 14 şi 18 ani, prevede că un tânăr este penalmente responsabil dacă la momentul comiterii faptei, după nivelul său de dezvoltare morală şi spirituală, este destul de apt a conștientiza răul pe care îl prezintă fapta sa. Astfel, fixarea în legea penală a vârstei de 16 ani, iar în unele cazuri și de 14 ani, înseamnă că, începând cu această vârstă, minorul este deja un potenţial subiect al infracţiunii și poate fi tras la răspundere penală pentru faptele comise de el ce constituie infracţiuni. Or, aceasta încă nu înseamnă că în dreptul penal el este privit ca un matur, statutul său fiind diferit de cel al adulţilor. Călăuzindu-se de principiul umanismului, S TUD IA UN IVERS I T AT I S MOLDAV I A E , 2018, nr.3(113) Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.31-34 33 Codul penal al Republicii Moldova a instituit un regim mai blând al răspunderii și pedepsei penale când este vorba de persoanele care nu au atins vârsta de 18 ani, al căror nivel de socializare, maturitate și discernământ nu poate fi asimilat cu cel al unui adult [8]. 2. Aspecte comparative ale legislațiilor statelor străine Legislaţia Franţei. Răspunderea penală survine începând cu vârsta de 16 ani, iar pentru anumite categorii de infracțiuni expres stabilite de lege – de la 14 ani. Delincvenţii minori sunt de competenţa unei jurisdicţii speciale. Considerăm binevenit acest tratament penal aplicat minorilor în Franţa şi optăm pentru înfiinţarea judecătoriilor specializate în Republica Moldova, care ar examina infracţiunile săvârşite de minori, judecătorii în cauză având atât studii juridice, cât şi psihologice sau pedagogice. Legislaţia Germaniei. Minorul până la vârsta de 14 ani este considerat iresponsabil. Minorul între 14 şi 18 ani este considerat pasibil de răspundere penală, dacă în momentul săvârşirii faptei avea un nivel de dez- voltare moral şi intelectual care să-i permită înţelegerea caracterului ilicit al conduitei sale (prezumția relativă de iresponsabilitate). Faţă de minorul pentru care se dovedeşte că nu are acest grad de maturitate se pot lua numai măsuri cu caracter educativ şi de ocrotire. Legislaţia Federaţiei Ruse. Codul penal al Federației Rusie (alin.(3) art.20) stipulează că dacă minorul a atins vârsta răspunderii penale, dar în urma retardării în dezvoltarea sa psihică, care nu este legată de o de- reglare psihică, nu era capabil în deplină măsură să conștientizeze caracterul de fapt și pericolul social al acţiunilor (inacţiunilor) sale sau să le conducă, el nu poate fi tras la răspundere penală. De asemenea, consi- derăm binevenită decizia legiuitorului rus de a sistematiza într-un capitol aparte pedepsele aplicate minorilor şi particularităţile acestor pedepse şi venim cu propunerea ca o asemenea sistematizare să conţină şi Codul penal al Republicii Moldova. Legislaţia Olandei. Pentru minorii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani sunt prevăzute sancţiuni respective, cea mai severă fiind detenţia în penitenciarul destinat tinerilor infractori pentru o perioadă ce nu depăşeşte 24 de luni (art.77), scopul politicii penale fiind educarea tinerei generaţii în spiritul respectării legii. Prezintă interes faptul că perioada de detenţie pentru tinerii infractori nu poate depăşi 24 de luni, precum şi faptul că judecătorul care a pronunţat sentinţa îl poate libera „sub cuvânt de onoare” pe tânărul aflat în conflict cu legea. Munca în folosul comunităţii de la vârsta de 14 ani ar trebui implimentată ca pedeapsă și în legislația penală a Republicii Moldova. Legislaţia României. Conform art.113 CP al României, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. Este supusă răspunderii penale persoana cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani dacă se dove- deşte că a săvârşit fapta cu discernământ. Legislaţia Poloniei. Este pasibilă de răspunderea penală persoana care a atins vârsta de 17 ani (§1 art.10). Minorul care, la atingerea vârstei de 15 ani, săvârşeşte una dintre infracţiunile prevăzute expres de lege, poate fi tras la răspundere penală în baza principiilor menţionate în Cod. Legislaţia Letoniei. Răspunderea penală survine de la 14 ani pentru toate infracţiunile săvârşite, indiferent de gravitatea lor. Faţă de minori nu poate fi aplicată pedeapsa privativă de libertate. Legislaţia Ucrainei. Conform alin.(1) art.22 al legii penale, sunt pasibile de răspundere penală persoanele care la momentul săvârşirii infracţiunii au atins vârsta de 16 ani. Pentru anumite categorii de infracțiuni răs- punderea survine începând cu vârsta de 14 ani. Concluzii Studiind prevederile legale ale diferitelor state, observăm că fiecare își are propriile dispoziții cu privire la vârsta minimă, de la care persoana fizică poate fi privită în calitate de subiect al infracțiunii și trasă la răs- pundere penală. Este absolut evident și necesar să existe un prag minim sub limita căruia minorii nu vor fi supuși pedepsei penale pentru faptele săvârșite, deoarece la vârsta respectivă (sub 14 ani) minorul nu este în stare să conștientizeze pericolul social al acțiunilor sale. Republica Moldova s-a inspirat din legislațiile penale ale altor state, atunci când a stabilit vârsta de 14 ani în Codul penal ca vârstă minimă pentru a fi supus minorul răspunderii penale. Deși a fost stabilită această vârstă minimă, apar situații când subiecți ai unor infracțiuni sunt minori cu vârsta sub 14 ani. În aceste situații, autoritățile nu au o altă soluție decât să aplice acestor minori măsuri de constrângere cu caracter educativ, deoarece, la vârsta, spre exemplu, de 13 ani, persoana nu este pasibilă de răspundere și pedeapsă penală. Considerăm că sistemul pedepselor cu referire la minori nu este suficient de bine construit în țara noastră, S TUD IA UN IVERS I T AT I S MOLDAV I A E , 2018, nr.3(113) Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.31-34 34 deoarece pornim de la faptul că rata criminalității în rândul minorilor este în creștere. Deci, necesită a fi adoptate măsuri legislative îndreptate spre soluționarea acestei probleme. Considerăm că vârsta de la care survine răspunderea penală în Republica Moldova ar trebui micșorată de legiuitor cu cel puțin 1 an, deoarece progresul tehnic din ziua de astăzi, accesul pe larg la resursele media, televiziune, la spațiul online face posibil ca minorii să cunoască încă de la o vârstă fragedă ce este bine și ce este rău, ce este permis și ce este interzis. De asemenea, considerăm oportun ca în legislația penală a Republicii Moldova să fie insituită prezumţia relativă de iresponsabilitate pentru minorul cu vârsta între 14 şi 18 ani, dacă la momentul săvârșirii faptei sale minorul avea un nivel de dezvoltare moral şi intelectual care nu putea să-i permită să înţeleagă caracterul ilicit al conduitei sale. Aceasta prezumție poate fi înlăturată prin dovedirea maturităţii sale morale şi a capacităţii de înţelegere a caracterului ilicit al faptei săvârşite. Referinţe: 1. BOTNARU, S., ȘAVGA, A., GROSU, V., GRAMA, M. Drept penal. Partea generală. Ediţia a II-a, 2016. 2. BARAC, L. Drept penal. Partea generală. Vol.I. Reșiţa: Universitatea „Eftimie Murgu”, 1994. 3. BREZEANU, O. Minorul și legea penală. București: ALL Beck, 1998. 4. Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată la New York la 20.11.1989 (în vigoare pentru Republica Moldova de la 25.02.1993). 5. Codul penal al Republicii Moldova, nr.985-XV, adoptat la 18.04.2002, în vigoare de la 01.01.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.128-129 (1013-1014), art.1012. 6. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii nr.39 din 22.11.2004. 7. ULIANOVSCHI, X. Răspunderea penală a minorilor. În: Revista Naţională de Drept, 2002, nr.3. 8. BOTNARU, S. Minorul și legea penală. În: Conferinţa corpului didactico-știinţific „Bilanţul activităţii știinţifice a USM pe anii 1998/1999”. Rezumatele comunicărilor. Știinţe socioumanistice. Chișinău, 2000. 9. BOTNARU, S. Prezentare comparativă privind regimul penal al infractorilor minori în dreptul penal al României și în dreptul penal al Republicii Moldova. În: Analele știinţifice ale USM. Vol.I. Seria „Știinţe socioumanistice”. Chișinău, 2000. Date despre autori: Stela BOTNARU, doctor în drept, conferenţiar universitar, Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova. E-mail: stelacorlateanu@gmail.com Ion MIHALAȘ, student, Universitatea de Stat din Moldova. Prezentat la 12.02.2018 mailto:stelacorlateanu@gmail.com